Le Consul

Atentie la aroganta atunci cand platesti o chirie de 12,000€ pe luna!

Le Consul, restaurantul frantuzesc din Aleea Alexandru 7, pare sa se fi inchis, desi site-ul si pagina de pe facebook sunt inca active. Cel putin la asta te gandesti cand vezi bannerul de pe frumoasa vila, pe care scrie „De inchiriat”.

Le Consul a fost deschis in septembrie 2016 in vila din Aleea Alexandru in care a fost mai multi ani restaurantul Iconic, in spatele palatului lui Gigi Becali de pe Aviatorilor. A fost restaurantul unui francez, care s-a asociat cu un tanar si talentat chef roman, care s-a format si s-a specializat in Franta in bucataria lor fina de acolo, La Haute Cuisine. Acesta cred ca a fost chef al grupului de restaurante si cofetarii Chocolat, inainte sa vina la Le Consul.

Nu am mancat niciodata la Le Consul, insa mai multi dintre prietenii mei care au fost acolo au spus ca era buna mancarea. Meniul de pe site arata foarte bine, iar preturile sunt si ele rezonabile, nu am vazut niciul fel care sa coste mai mult de 90 de lei. Si amenajarea era foarte deosebita, de un lux elegant. Aveau mult spatiu, 5 sali la parter, cateva la demisol, unde era si o camera de vinuri, iar gradina din spate era si ea pe masura casei si a zonei.

Casa si zona fiind atat de frumoase, gradina la fel, mancarea frantuzeasca fina, buna si cu preturi rezonabile, cauzele esecului lui Le Consul dupa opt luni de viata trebuie cautate in alta parte, deci. Una dintre ele ar putea sa fie aroganta de care au dat dovada. Tin minte ca, imediat dupa deschidere, i-am sunat ca sa vad cum as putea organiza niste evenimente la ei. Mi-au spus ca trebuie sa vorbesc cu domnisoara directoare de marketing si mi-au dat numarul ei. Nu mi-a raspuns vreo trei zile, desi am sunat de multe ori. Apoi mi-a spus ca nu are timp sa se intalneasca cu mine, sa o sun a doua zi, a doua zi ca sa o sun saptamana viitoare, si tot asa. Vreo trei saptamani am incercat sa ma intalnesc cu ea, dar nu s-a lasat! Apoi, oadata, cand treceam prin fata restaurantului, am intrat, gandindu-ma ca poate dat de patronul francez. Am dat de el, i-am spus ca vreau sa vorbim. Mi-a taiat-o scurt, mi-a zis sa ma duc sa vorbesc cu directoarea lui de marketing. I-am taiat-o si eu scurt, i-am spus ca nu o sa mai vorbesc vreodata cu fiinta aceea, si ca daca nu vorbeste atunci cu mine, alta data nu mai vorbim.

A vorbit, dar nu inainte sa-mi atraga atentia ca are doar cateva minute. Urma sa facem o serie de cine acolo, cu vreo 20 de participanti in medie, cu meniu fix. Multe cine, cam una pe saptamana. Mai ales ca tot acolo le tinusem si inainte, neintrerupt, timp de mai bine de tre ani. Ne-am inteles la pret, pana la urma, dar cand i-am spus ca nu vrem sa mai fie nimeni altcineva in sala cand avem noi cinele (si niste discutii, ca sa fiu mai precis) nu a fost de acord. Ar fi fost vorba despre vreo doua sau trei mese, cel mult, pe care voiam sa nu le ocupe. I-am atras atentia ca abia a deschis, ca pana se umple restaurantul poate sa mearga pe aceasta formula, si dupa aceea mai vedem. Ca poate sa puna clientii in sala 2, apoi in sala 3, dupa ce se umple 2, apoi in sala 4, dupa ce si 3 e plina, si apoi sa umple si sala 5, inainte sa se gandeasca sa-i puna chiar in sala in care eram noi, cand celelalte patru erau inca goale. Dar nu si nu, a fost foarte categoric. Nu stiu de ce, cred ca nu i-a placut de mine, totusi, si nu voia sa ma mai vada pe acolo, pentru ca alta logica nu vad.

Si nu m-a mai vazut, intr-adevar, nu am mai trecut, nici macar sa mananc la ei.

Cred ca i-a costat scump aroganta pe domnul patron francez, pe tanarul si talentatul lui asociat si pe duduia directoare de marketing. Numai chiria pe casa aceea e vreo 12,000€ pe luna. Plus salariile, utilitatile si cate mai sunt intr-un restaurant…