Cel mai neobisnuit si mai fascinant restaurant din Bucuresti
Am scris in august un articol despre cateva aventuri pe care le-am avut prin restaurantele bucurestene in ultima perioada, printre care si una dintr-un restaurant ai carui chelneri s-au gandit intr-o zi sa plece in grup la mare, fara sa anunte, si singurul chelner ramas in restaurant ii ruga pe clienti sa vina si sa-si ia singuri mancarea de la bucatarie. Nu am dat atunci nume, insa spun acum ca unul dintre ele era Piranha, restaurantul din Regie.
Piranha e un restaurant vechi al Bucurestiului, printre cele mai vechi, din cate mi s-a spus, deschis la putin timp dupa Revolutie si ramas in acelasi loc si cu acelasi nume de atunci.
Piranha e pe o alee care pleaca din Splaiul Independentei pe langa gardul Politehnicii, nu am fost niciodata acolo, si nici macar nu-mi inchipuisem, pana acum, ca exista ceva si in zona aceea. Dar am gasit acest restaurant, si chiar si un complex imobiliar, cu blocuri noi, ceva mai incolo.
La inceput am vazut o casa ce parea veche, cu aspect de pub englezesc. Mica, fara etaj, vopsita in culori inchise. Usa era inchisa, asa ca am intrat si eu pe prima poarta pe care am gasit-o, si nu mi-a venit sa-mi cred ochilor ce am gasit acolo. Mai intai a aparut o paunita cu cativa pui, care ciuguleau pe alee. Mi-am zis ca sunt la camera ascunsa, am vrut sa plec, mai intai, insa curiozitatea imi dadea ghes.
Am intrat. Noroc ca mi-au dat voie sa fac poze, altfel nu m-ar fi crezut cei care nu au fost inca acolo, si care poate ca nici nu au auzit despre acest loc fabulos. Apoi am intrat inauntru, si am facut poze si acolo.
Era destula lume pe terasa de la Piranha, era mijlocul verii. Multi pareau obisnuiti ai locului. Copiilor le placea, se uitau la animale, fugareau puii de paun, dadeau de mancare crapilor japonezi in iaz.
Cu mancarea a fost ceva mai greu, dupa cum am spus. Am reusit sa fac rost de un carnat si o farfurie cu carnati prajiti, dupa aproape o ora. Cand nu a mai rezistat si s-a asezat putin pe scaun, singurul chelner mi-a spus ca ceilalti trei, care trebuiau sa fie pe tura cu el, plecasera la mare si i-au trimis abia pe la ora 12 un SMS ca sa-l anunte ca se intorc a doua zi.
Sigur, asta nu e tot ce am de spus despre Piranha, unul dintre cele mai neobisnuite si mai fascinante locuri din oras, si nu numai dintre restaurante, printre care nu stiu sa mai existe ceva asemanator, ci dintre multe alte locuri prin care am trecut.
Am primit o finantare ca sa studiez locurile boeme si neconventionale ale Bucurestiului, sa le analizez si sa le clasific din punct de vedere stiintific, si apoi sa scriu despre ele pe larg. Si cu poze, desigur. Si Piranha va fi unul dintre acestea, ma voi intoace cat de curand si voi scrie din nou. Poate si despre mancare, daca voi avea noroc… (GB – august 2017)
Terasa
Regia pe langa zidurile Politehnicii
Piranha - Splaiul Independentei, nr. 313 A (Regie - Politehnica)
Comentarii (3)
Cum de n-am gasit locul asta mai devreme?!Muzica exceptionala, potrivita cu decorul si sufletul locului, bauturi rafinate , mancare delicioasa, deserturi savuroase, senzatia de intim , de poveste, de alta lume. Un colt de Bucuresti care te inspira si in care poti afla un strop de liniste si un prilej de deconectare. Cat despre personal, oameni calzi, amabili, receptivi!
Servire foarte proasta . De 25 de ani stiu terasa si e ingrozitor . Astepti cel putin 30 min pt o ciorba cat despre felu doi imbatranesti asteptand
Te relaxezi calatorind in vremuri aristocrate!
Cu toţii intuim că în jurul nostru există şi oaze de frumos, de linişte, de armonie, iar bucuria se declanşează odată cu descoperirea lor, care ne confirmă speranţa sau aşteptarea. De fiecare dată o astfel de descoperire e cel mai probabil urmată de un “ce bine că există! în sfârşit!”, exact ce am exclamat şi noi atunci când am aflat de Piranha. O cladire frumoasă de clincher, o nestemata cu mare grija slefuita pazeste o gradina spectaculoasa.