Trainerul de chelneri de la Nor Sky Casual Restaurant

Chelner de la Nor Sky (foto stanga) la training

Nor Sky Casual Restaurant a fost descoperirea placuta a sezonului pentru mine. Si acum vorbesc despre mancare, pentru ca de panorama si de ambianta nu ma indoiam.

Nor Sky Casual Restaurant a fost deschis in mai, cred, de cei care au si restaurantul Stadio de la Union business center, am vazut ca scrie „Stadio” pe cateva obiecte. E la ultimul etaj al cladirii de birouri Sky Tower, cea mai inalta din Bucuresti si din tara, presupun. Asadar, Nor Sky e restaurantul cu cea mai impresionanta panorama citadina din Romania, cel putin in acest moment. Dar cred ca va ramane cel mai multa vreme de acum inainte.

Panorama e impresionanta, intr-adevar, vezi aproape tot Bucurestiul, de la Berceni pana in Baneasa. Lacul din apropiere, in mod particular, e spectaculos, nu ai banui niciodata cum arata, de fapt, desi ai trecut pe langa el de mii de ori.

Nor Sky Casual Restaurant e un restaurant mare, ocupa aproape toata circumferinta turnului. Intr-o parte are mese obisnuite, dar in cealalta are canapele si banchete stacojii, foarte frumoase si confortabile. Mesele sunt bine aranjate si am remarcat ca au tacamuri de calitate, mari si grele. Sunt sigur ca nu tuturor le plac astea, in special fapturilor silfice dinspre partea femeiasca, presupun, insa eu le apreciez foarte tare si adaug ceva la nota de la prezentare pentru asta.

Meniul de la Nor Sky Casual Restaurant e destul de scurt, ceea ce m-a surprins (placut) si mi-a inspirat mai multa incredere. E din bucataria internationala, feluri relativ simple, insa la cateva dintre ele cu cate un touch de creativitate, cu cate un ingredient sau o combinatie pe care nu am mai vazut-o in alta parte. Si au si cateva feluri vegetariene, ceea ce inseamna mare lucru.

Si mancarea a fost destul de buna la Nor Sky Casual Restaurant, dupa cum am spus, nu ma asteptam. Salata de vinete a fost foarte buna. Si mare, pe deasupra… Pastele cu trufe la fel, bune si intr-o portie destul de consistenta. Humusul la fel, mai putin anghinarea cruda de deasupra, despre care nu am inteles de ce nu au fiert-o inainte. Si porcul de Mangalita a fost foarte bun, cu crema de praz.

Painea a fost arsa. Si nu stiu de ce aproape toate restaurantele din Bucuresti iti dau painea prajita, cand ar trebui sa fie exact invers, painea prajita sa fie exceptia, sau sa ti-o aduca la cerere, nu ca prima optiune. Si nici macar de optiune nu e vorba, pentru ca nici nu te intreaba, te trezesti cu ea pe masa. Mie, de pilda, nu-mi place painea prajita, iar cand e arsa de-a binelea, cum era la Nor Sky Casual Restaurant, nici atat! Cel mai bine ar fi sa te intrebe dinainte dca si ce paine vrei, e mai logic, Sau sa iti aduca si din una, si din cealalta, sa poti alege ce vrei. Dar ar fi risipa cam mare, intr-adevar…

Si mi-a mai placut si ca au cidru in meniul de bauturi, chiar de mai multe feluri. Nu m-am putut abtine sa nu iau o sticla… Preturile sunt rezonabile la Nor Sky Casual Restaurant, mai ales ca mancarea e buna si portiile sunt maricele, dupa cum am scris mai sus.

Si acum despre partea de client service, in general, pentru ca si la Nor Sky Casual Restaurant e ca in alte restaurante din Bucuresti, si merita discutate cateva detalii. In primul rand, ca la Nor Sky Casual Restaurant se fumeaza, ceea ce e cu totul si cu totul ilegal, pentru orice cladire publica din tara. Au un tarc din sticla, intr-adevar, insa e destul de dizgratioos sa-i vezi pe unii fumand langa tine, chiar daca de partea cealalta a geamului. Macar daca le-ar fi facut opace… Si nu cred ca au ventilatie in tarcul acela, m-am dus sa ma uit de aproape.

Si ceva ce mi s-a intamplat de multe ori in restaurantele din Bucuresti, insa la Nor Sky Casual Restaurant a fost putin diferit. Adesea ajung intr-un restaurant gol, sau aproape gol, si chelnerul sau hostesa ma duca la cea mai proasta masa, intr-un colt, langa toaleta sau pe acolo. Cateodata sunt sigur ca nu le place de mutra mea, sau de cum sunt imbracat, si vor sa ma puna mai departe de toti ceilalti clienti. Dar vad ca si cu altii, mult mai aratosi si mai bine imbracati, fac la fel, ceea ce imi mai da inapoi o bucatica din self-esteem. In multe restaurante in care nu te lasa pe tine sa-ti alegi locul, regula pare sa fie urmatoarea: primii clienti sunt pusi in locurile cele mai proaste, si tot asa, pana la ultimul sosit, care primeste cea mai buna masa.

Asa si la Nor Sky Casual Restaurant… 🙂 Nici nu am ajuns la restaurant, ca mai ia in primire de jos, la intrarea in turn, o foarte frumoasa si senzuala domnisoara, care imi aduce la cunostinta ca am masa 16! Am stat sa ma gandesc o clipa daca a decis acolo, pe loc, ca voi sta la masa 16, uitandu-se la mine si masurandu-ma din cap pana in picioare, sau daca fatidicul numar imi fusese asignat inca de la rezervarea telefonica. Cred, totusi, ca m-am procopsit cu acel 16 inca de la telefon. Poate din cauza vocii?

Urcarea cu liftul in Sky Tower e si ea o experienta fascinanta in sine, rar ti se intampla asa ceva, sa ajungi in cateva clipe deasupra orasului fara sa simti cea mai firava clatinare. Asadar, intru pe usa lui Nor Sky Casual Restaurant si nici nu apuc sa fac doi pasi, ca ma si asaza la masa. Am constatat, cu groaza, ca masa 16 e chiar cea de la intrare, intre usu si bar, de trebuia sa ridic capul de cate ori intra cineva pe usa, sa vad daca nu cumva trebuie sa-i fac loc. Nu a trebuit, fiindca mesele sunt destul de rasfirate, insa reflexul e reflex. M-am asezat cu spatele spre usa. Cat am stat la Nor Sky Casual Restaurant a trebuit sa ma uit la barmanul de langa mine, care mi-a dat sa ascult toate bazaiturile si fasaiturile masinariilor pe care le avea la el in bar. Si m-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, era foarte putina lume in restaurant. Si toate mesele de la geam, de unde ma gandeam ca o sa vad orasul, erau libere. Dar am facut niste poze de acolo, de la inaltime, si acum pot sa ma uit pe ele linistit, cat vreau.

Si despre chelneri, acum. M-a amuzat, la inceput, frumoasa de jos care mi-a recitat exact ca pe o poezie de scoala generala un discurs care nu era al ei, de vedea de la o posta ca o invatase cineva ce sa spuna, cuvant cu cuvat. Insa si chelnerii de sus au facut acelasi lucru, in acelasi fel, dupa acelasi tipar. Da, cineva bine intentionat, fara indoiala, dar lipsit de imaginatie si, mai ales, de o intelegere a ceea ce inseamna cu adevarat client service, i-a invatat sa fie afectati, se poarte mecanic si sa foloseasca un lmbaj de lemn, care nu era al lor. M-am uitat cu atentie la ei, erau toti tineri, copii buni, cu energie si cu entuziasm, bine intentionati, clar din alta clasa sociala fata de chelnerii pe care ii gasesti adesea in restaurante. Si, in loc sa profite tocmai de aceste calitati rare, cel care le-a facut trainingul i-a invatat sa le ascunda sub un limbaj de lemn si un comportament nenatural! Poate ca asa ii place lui sa fie servit intr-un restaurant, insa mie nu! Si nimanui dintre cei cu care merg la masa zilnic la restaurant, de zeci de ani. Cand iti vorbeste cineva afectat, nenatural, cu un limbaj de lemn si cu formule prefabricate, imediat devii incordat si se instaleaza disconfortul, cel putin cata vreme sursa acestei indispozitii e in apropiere. Nu mai stii ce crede si ce gandeste de fapt, ce trebuie sa-i raspunzi si cum trebuie sa te porti, daca trebuie sa devii si tu solemn si daca nu cumva o incercare de abordare colocviala pica prost. E suficient sa deschizi primul manual de psihologie de anul I ca sa afli lucrurile acestea.

Si ca sa merg mai departe cu logica pe dos a trainerului chelnerilor de la Nor, ii sugerez sa il intrebe pe patron la ce s-a gandit cand a scris „Casual Restaurant” langa „Nor Sky”. Daca e ceea ce cred eu, atunci politetea afectata e ultimul lucru de care e nevoie intr-un astfel de restaurant. Si mai mult, Nor Sky Casual Restaurant e un restaurant intr-un business center, si inca unul mare, asa ca e de asteptat sa aiba clienti recurenti, pa care sa ajunga sa-i cunoasca repede. Or, daca tii neaparat sa-l tii la distanta, sau chiar sa-l trimiti sa manance si in alta parte, exact asta trebuie sa-i faci, sa te porti ceremonios si nenatural cu el, sa-i vorbesti cu un impecabil limbaj de lemn. Si sper ca nu i-a dat prin minte sa ii invete sa fie afectati cu clientii noi, dar sa fie natural cu cei ai casei. Dar mai stii pana unde merge inventivitatea trainerilor din hospitality, in particular, si din client service, in general? (GB – iunie 2017)

Save

Save