Casa Capsa

Casa Capsa, o paguba greu de recuperat pentru Bucuresti si pentru bucuresteni…

Casa Capsa a fost inchisa o lunga vreme anul trecut, i-au dat drumul din nou in decembrie. M-am mirat, pentru ca totul arata foarte bine la ei, curat si bine intretinut. Am sperat ca fac asta ca sa schimbe ceva in bucatarie si in concept, fiindca era singurul lucru de schimbat acolo. Intr-adevar, mancarea a fost proasta, si am scris pe larg despre asta.

Dar nu a fost sa fie! Am mancat la fel de prost si acum la Casa Capsa. Capra neagra a fost cat de cat buna, sosul prost, la fel fileul de porc langa o salata ofilita. Serviciul bun, niste chelneri de meserie care pareau si ei jenati de ce erau obligati sa-ti serveasca. Preturile mari, restaurantul gol-golut, si nu cred ca mira pe nimeni.

Casa Capsa e unul dintre multele exemple de branduri celebre facute praf de niste oameni care au cu totul alte sisteme de valori. Norocul lor ca le vin banii din alta parte, dar o paguba imensa pentru Bucuresti si pentru bucuresteni. De spus si ca au in continuare si un salon mai saracacios amenajat pe care il numesc Braseria Capsa, si au si celebra pe vremuri Cofetaria Capsa – cred ca singurul loc din care poti manca ceva bun de la Casa Capsa… (GB – iunie 2019)

O mancare ce ar fi fost foarte buna la Capsa de pe vremea comunistilor

Oricat m-am straduit sa gasesc o justificare ca sa adaug si restaurantul Capsa in Lista Restocracy, data fiind istoria lui si tot ce e legat de acest nume, nu a fost cu putinta. Nimic din ce am mancat la Capsa nu a fost bun la gust. In cel mai bun caz, a fost mancare banala, iar unele de lasat in farfurie! Doar tortul Richard a fost bun, insa deserturile nu sunt luate in calcul la evaluarile pe care le facem noi restaurantelor.

Capsa e Capsa, nu e nevoie sa mai scriu despre imaginea si despre simbolistica localului si a locului. Au cateva localuri acolo, Braseria Capsa si Restuarantul Capsa. Nu stiu daca se poate intra in restaurant direct din strada, sau te obliga sa treci prin braserie – asa cum am facut noi. Dar daca numai pe acolo e drumul, cred ca e o idee cam proasta, pentru ca braseria nu arata prea bine, pare saracacioasa, pustie, mese goale, fara fete de masa. Restaurantul arata bine, e curat si bine ingrijit, atmosfera de restaurant de lux din alte vremuri, covoare pe jos, lemn peste tot, mese frumos amenajate, draperii grele, culori inchise.

Meniul de la Capsa e romanesc si ceva international, se vede dintr-o privire scoala catorva restaurante mari de pe vremea comunistilor, cu meniurile lor de mare lux la vreme aceea, dar care acum mai spun ceva doar celor care le-au apucat si atunci. Salata a fost facuta cu mare lene, niste frunze si ce a mai gasit prin camara aruncate in farfurie, fara sa-i pese ce gust ar avea melanjul acela. Sparanghelul luat din congelator si pus direct in apa fierbinte a fost oribil, a ramas tot in farfurie, alaturi de un sos olandez la fel de prost. Mielul la cuptor, taiat neinspirat in felii mari, fara niciun gust, le fel si sosul. Doar spanacul sub forma de tocanita a fost cat de cat gustos din farfuria aceea. Pentru antricotul de vita cred ca a luat carnea de la un snitel, atat de subtire era taiata, si nu m-ar mira sa aud ca a batut-o si cu ciocanul inainte sa o puna pe gratar. Care gratar a ars-o pana s-a facut amara in locurile in care se vedeau urmele. Si nici carnea nu cred ca era din felul pe care il prezentau ei in meniu, cu pretul aferent acelui tip de vita. Pana si piureul l-au facut prost, un fel de mancare pe care orice student il poate face mai bun, daca se uita pe Internet si pune in pala ce scrie acolo. Cartofii la cuptor la fel, au ramas intregi in farfurie. Tortul Richard a fost bun, dupa cum am spus, painea sa si asa.

Preturile mari la Capsa, chiar foarte mari, pentru o asemenea mancare. O masa in doi, cu o sticla de vin, iti scoate foarte repede 5-600 de lei din buzunar, pentru care te poti consola ca ai dat o mare parte pentru privilegiul de a manca intr-un loc istoric.

Serviciul a fost bun, cu chelneri de meserie, probabil acolo de pe vremea comunistilor, unii dintre ei. Seful de sala foarte inspirat, s-a prins repede ca nu sunt multe in regula, nu a incercat sa ne prosteasca, dimpotriva, si-a asumat ce era de asumat, ne-a dat si o sticla de vin cadou si a scos si sparanghelul de pe nota de plata. Pacat ca trebuie sa lucreze cu asa bucatari lenesi sau neinspirati, ori amandoua la un loc, fara pic de inspiratie, de originalitate, de mandrie a lucrului bine facut. Dar stim cu totii, totusi, ca intreaga vina pentru ce se intampla la Capsa e a patronului, cum poti lasa o asemena mancare sa iasa din bucatarie? Ori, mai stii, poate ca lui i se pare chiar buna, si nu m-ar mira sa aflu asta intr-o zi… (GB – martie 2017)

Casa Capsa, restaurant si cofetarie

Casa Capsa pe Calea Victoriei

Calea Victoriei pe la teatrele Majestic si Constantin Tanase, cu hotelul Ramada Majestic si la Cercul Militar National, cu Casa Armatei