Osteria Zucca, restaurantul cu chelneri bine informați
Știu că nu pare, însă chiar nu îi cunosc pe cei de la Osteria Zucca, nu am nimic cu ei, așa cum s-a insinuat, însă și de data aceasta trebuie să-i critic. Și tocmai pentru că auzisem printre cunoscuți că așa cred ei despre mine, am așteptat să revin la bistroul din calderon până am putut să-l iau pe bunul meu prieten K, elvețian bun cunoscător al bucătăriei italiene, până în detaliile ei adânci. Risotto mult prea apos, pastele banale – ca să-l citez direct pe el. Prețurile ridicate pentru o astfel de mâncare, însă și porțiile surprinzător de mari, așa că se mai compensa, în parte, măcar.
Cât privește serviciul, chelnerul părea să nu aibă niciun chef de vizitatori la acea oră de prânz, nici să vorbească, nimic! Ne-a pus meniurile pe masă, după care s-a dus pur și simplu să se uite la televizor! Dar nici măcar în altă cameră, ci acolo cu noi și cu alți clienți.
Și da, cu asta îi contrazic direct pe câțiva prieteni italieni care mi-au recomandat Zucca drept unul dintre restaurantele bune cu specific italian din București. Dar ori or fi primit ei alte paste decât ne-au dat nouă, ori alt bucătar era în acea zi, ori au avut pur și simplu noroc, dar eu sunt nevoie să pun notele după ce am avut noi în farfurie, nu după ce au povestit ei… (George Butunoiu – noiembrie 2021)
Chelnerul de meserie care te minte uitandu-se fix in ochii tai
Osteria Zucca e un restaurant deschis de cativa ani pe Jean Louis Calderon, langa fostul si mult mai vechiul Messogios, acum noul restaurant La Coste. Are o casa mica, fara etaj, cu o curte si ea mica in fata, in care presupun ca fac vara o terasa.
Partea aceea a Bucurestiului vechi si central e frumoasa, Jean Louis Calderonul are farmecul si eleganta lui, cu case mici si case mari si case foarte mari, cu blocuri vechi, curti si copaci.
Osteria Zucca are doua saloane mici, de o parte si de alta a unui hol minuscul. Sunt amenajate in stil rustic meridional, culori vii si calde, fete de masa cu patratele, cateva mese destul de inghesuite.
Meniu italian traditional, desigur, descrieri simple, cu produsele si ingredientele de baza, mancarurile arhicunoscute, de-acum, oricarui bucurestean.
Am plecat nemancat de la Osteria Zucca, pana la urma, dupa un conflict cu chelnerul. La inceput am dat peste o chelnerita care nu era in stare sa lege cateva cuvinte si, probabil, nici sa le inteleaga prea bine, din prima, pe cele rostite de altii. Asa ca m-am bucurat cand am fost preluat de un chelner cam intre doua varste, foarte energic si sigur pe el.
I-am cerut paste cu creveti si l-am intrebat daca sunt curatati crevetii. Nu-mi place sa pescuiesc solzii si oasele din farfurie, mai ales cand trebuie sa le caut prin sosuri si prin mancare. Nu suntem pe malul marii, la street food sau in piata de peste, ci in centrul unui mare oras. Si cu alte preturi, nu in ultimul rand…
Da, domnu, desigur, sunt curatati! Il mai intreb o data: sunteti sigur ca sunt curatati crevetii, da? Absolut sigur? Ca altfel nu ii iau… Da, domnu, desigur, fiti linistit, fara nicio grija! Si se uita fix in ochii mei, ca de la barbat la barbat, ca de la gentleman la gentleman, ca intr-o scena de film.
Si au venit pastele cu crevatii necuratati. Charismatic chelnerul acela… S-a uitat fix in ochii mei, nu mi-a ocolit privirea. Si mi-a pus crevatii necuratati pe masa. Le-am facut o poza si i-am dat inapoi. Apoi am luat niste calamari cu sos de unt si usturoi. Erau cu sos de apa si fara usturoi, si ei fara niciun gust. Au ramas in farfurie, am plecat sa mananc la alt restaurant.
Preturile sunt destul de mari la Zucca. O supa de peste si fructe de mare (presupun ca tot necuratate) costa 59 de lei, de pilda. Clienti erau destui, toate mesele din primul salon ocupate. Sa le fie de bine… (George Butunoiu – decembrie 2017)
Bucătăria italiană tradițională Zucca
Saloanele tradiționale Zucca
Terasa
Osteria Zucca - Str. Jean Louis Calderon, nr. 41
