Casa Doina

Casa Doina, probabil cel mai conservator mare restaurant din Bucuresti

Mi-au spus ca meniul e neschimbat de 10 ani, si nu m-am mirat deloc. Marea casa excelent intretinuta, marea gradina la fel, chelnerii la fel, cu bune si cu rele… (GB – mai 2019)

Restaurantul – parc, sau parcul – restaurant al Bucurestiului, cum vreti sa o luati.

Casa Doina e un restaurant vechi al Bucurestiului, printre cele mai vechi, daca luam in calcul ca a fost construit in 1892 cu aceasta destinatie precisa, primul sau nume fiind Bufetul de la Sosea. Si a fost deschis de atunci pana acum, fara intrerupere, chiar si in timpul razboiului. Cele doua poze sunt cu actele contabile din acele vremuri.

E la crucea dintre Kiselev si Ion Mincu, vizavi de Ambasada Rusiei. E un colt al parcului Kiseleff, de fapt. Cu numele de Casa Doina si in aceasta forma este din 2003. Casa a fost renovata, amenajata in stil clasic aristocratic, cu mobilier masiv, draperii grele si cu mult lemn si fier forjat. Pentru cine are timp si ochi sa se uite la detalii, Casa Doina e un adevarat muzeu, mai ales daca iti rotesti privirea prin crama de la subsol.

Salile sunt la parter, in cea mai mare parte. Un salon mare in mijloc, un cerdac pentru 16 persoane ceva mai sus, sub forma de separeu, o marchiza acoperita foarte mare, in care se poate sta si iarna, cred, si o crama la subsol, tot o sala mare si lunga, in care incap destui oameni.

Insa gradina de la Casa Doina e si mai spectaculoasa. E cea mai mare din Bucuresti, din cate stiu eu, are vreo 3000 de mp in parc, plina de copaci, de verdeata si de flori, si de arteziene, nu in ultimul rand. Si cred si ca e cea mai frumoasa gradina mare a unui restaurant. Poate or fi alte gradini si mai spectaculoase in oras, insa de marimea asta nu stiu sa mai fie. Nici in Herastrau nu e vreun restaurant cu o asemenea gradina.

Meniul de la Casa Doina e preponderent romanesc, cu cateva insertii inutile de bucatarii de la altii. E un amestec de bucatarie traditionala romaneasca, taraneasca, si de bucatarie boiereasca, dar mai degraba varianta ei prelungita in vremea comunistilor, in cele cateva mari restaurante ale vremii. Presupun ca si bucatarul sef e tot din vremurile acelea, la asta te duce gandul cand citesti meniul.

Mancarea romaneasca e buna si frumos prezentata. Nu am luat vreodata alte feluri de la ei, italienesti sau cine stie ce altceva, desi merg des la Casa Doina, e aproape de biroul meu.

Servicul e foarte bun cu mine, m-am si obisnuit cu ei si ei cu mine, imi cunosc toate capriciile si au grija de ele. Dar si ceilalti invitati cu care merg la Casa Doina imi spun ca li se pare foarte bun serviciul, desi unii nu se simt tocmai in largul lor cu niste chelneri prea ceremoniosi. Pentru unii dintre ei, insa, aceasta emfaza e naturala, dar mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama. Pe unul dintre ei, mai in varsta decat ceilalti, l-am si pus in sectiunea cu cei mai buni chelneri, de altfel.

Preturile de la Casa Doina sunt ceva mai mari decat la majorittea celorlalte restaurante romanesti, insa randurile de mai sus dau o buna parte din explicatie.

Casa Doina e unul dintre restaurantele mari ale bucurestiului, si la propriu, dar si la figurat, cu mancare romaneasca buna, serviciu pe masura, dar, mai ales, cu o atmosfera a vremurilor bune de alta data din ce in ce mai rar de gasit. Si cu una dintre cele mai spectaculoase gradini ale Bucurestiului, inainte de toate… (GB – martie 2017)

Bufetul de la Sosea – registre din timpul Razboiului:

Proiectat initial pentru a servi ca pavilion grandioasei Expozitii de la Paris din 1890, localul se vede insa finalizat abia in 1892 datorita lipsei de fonduri. Maestrul Ion Mincu il denumeste „Bufetul de la Sosea”, iar in scurt timp acesta devine locul preferat al bucurestenilor reprezentati cu precadere de catre boieri.
Stilul neo-romanesc in care este construit monumentul se remarca prin veranda in trei arce, medalioanele de ceramica intens colorate dar si prin motivele etnografice. In linia planului superior Ion Mincu nu a uitat sa puna in evidenta mandrele podgorii romanesti, inscriptii ca Berbeci, Panciu, Cotnari, Odobesti, Dragasani fiind si astazi vizibile.

In 2003, Bufetul se transforma in actualul „Restaurant Casa Doina” ce pastreaza insa acelasi aer specific a Bucurestiului de alta data, a vremurilor in care dupa o plimbare cu trasura, ori dupa celebra „Bataie cu flori”, boierii insotiti de sotiile imbracate dupa ultima moda pariziana, se retrageau pentru racoritoare sau supeu.