Caru cu Bere, o minune logistica
Nu merg des la Caru cu Bere, desi il consider un restaurant traditional romanesc bun, in general, daca e sa-l masor cu altele cu specific romanesc din Bucuresti. E ingrozitor de aglomerat tot timpul, inainte de toate, si apoi nu-mi place ce au facut in fata, terasa aceea acoperita foarte urata. Dar functionala pentru un asemenea puhoi de lume, nimic de zis…
Am luat cateva feluri de mancare la intamplare. Cand vine vorba despre mancare traditionala romaneasca, nu am preferinte bine conturate, mananc orice. E greu de crezut ca poate cineva sa faca mancare destul de buna pentru sute de oameni simultan, si dintr-un meniu nu tocmai scurt. Si totusi, Dragos Petrescu si Dan Mischie reusesc asta. Si nu e o intamplare, in toate restaurantele lor cu specific traditional romanesc le iese la fel de bine, am vazut de fiecare data cand am trecut pe acolo.
Si mai mult decat atat, serviciul a fost rapid la Caru cu Bere si destul de eficient. Ca erau osteniti bietii copii, e normal, nimeni nu ar astepta altceva intr-un loc in care alti 499 de clienti infuleca in jurul tau si le fac semne chelnerilor sa le aduca una sau alta.
De ce se duc turistii straini la Caru cu Bere e clar. De ce se duc bucurestenii neturisti in numar atat de mare, intr-o asemenea multime, e mai putin evident. Insa nu prea conteaza, sunt sigur ca marea majoritate pleaca multumiti de acolo. (GB – august 2019)
Terasa de la Caru cu Bere, tumoarea de pe fatada marii cladiri de langa Manastirea Stavropoleos
Caru cu Bere e perla coroanei lui Dragos Petrescu, poate cel mai spectaculos exemplu de ce poate sa faca un management bun dintr-o afacere care a fost moarta ani, sau chiar zeci de ani. Nu mai scriu acum, nici despre Dragos Petrescu, nici despre restaurantele lui si cum a reusit sa le umple el. E un local imens, are vreo 500 de locuri, si cred ca e plin in permanenta. Ba, mai mult, sta lumea si la coada ca sa apuce vreun loc.
E foarte frumos inauntru, intr-adevar, e de ajuns sa te uiti la poze ca sa te lamuresti repede. In fata au construit o monstruozitate, nu stiu cum de le-au dat voie sa faca asa ceva. Nu au stricat doar cladirea istorica, ci toata strada. Insa lumea se inghesuie sa stea sub mosntruozitate, dupa cum am spus.
Mancarea e asemanatoare cu cea de la Hanul Berarilor (Hanurile Berarilor, mai bine spus, pentru ca sunt doua). Nu e rea deloc, dar nici cine stie ce iesit din comun. Nici nu ar avea cum, de altfel, la un asemenea volum si cu un trafic mai mare decat cel al Garii de Nord.
Serviciul e surprinzator de bun, totusi, destul de rapid, cu copii buni, inimosi, dar cam extenuati de atata efort. Preturile sunt rezonabile.
Sunt oameni carora le place sa manance in harmalaie, alaturi de altii 499. Sa le fie de bine, si norocul lui Dragos Petrescu, acvest geniu al managementului care a stiut cum sa-i gaseasca si cum sa ii aduca la Caru cu Bere. (GB – mai 2017)
Marele salon Caru cu Bere
Terasa Caru cu Bere
Dragos Petrescu este „self-made entrepreneur” in domeniul Ospitalitatii. A fondat lantul de restaurante City Grill-City Cafe, Buongiorno si Hanul Berarilor branduri proprii, si opereaza Caru’ cu Bere, Pescarus si Hanul lui Manuc branduri istorice. A fost co-fondator al lantului de restaurante La Mama, din care a iesit in 2004.
Caru cu bere - Str. Stavropoleos, nr. 5 (Centrul Vechi)
Comentarii (9)
Pacat de locatie pentru ca cu siguranta nu voi reveni prea curand. Am rezervat o masa pentru 7 persoane cu o săptămana inainte. Am specificat clar ca doresc o masa la fereastra. Bineinteles, domnisoarele erau nedumerite de ce masa care ar fi trebuit sa imi fie mie alocata este ocupata. M-au trimis la o masa in capatul restaurantului, intr un loc inghesuit. A trebuit sa ma intorc la ele si sa le cer explicatii ca sa imi spuna intr un tarziu ca niste persoane au ocupat masa random. Si asta nu e nimic… dupa 2 ore si jumătate si o nota de aproape 1800 lei a venit managerul asistent sa ne spuna ca masa este alocata pentru 2 ore si jumătate, ca ar fi trebuit sa stim asta si ca el are o rezervare de 12 persoane si ca ar trebui sa plecam. Incredibil. Nimic altcevan.
O legenda frumoasa, o poveste de neuitat despre cavaleri si berari, un loc fara de care Bucurestiul nu ar avea radacini si parfum. Mancarea a fost delicioasa! Despre lautari si atmosfera, numai de bine!
Capcana de turisti.
Din cauza fluxului de clienti preparatele la gratar de la fripturi pana la mititei, inainte de aglomeratie se da o față la gratar dupa care se pun deoparte si cand vine comanda atunci se reîncălzesc la gratar de accea mititeii dumneavoastra erau jumatate reci si jumatate calzi si mai sunt multe aspecte neplacute si anormale despre felul in care se pregatesc produsele acolo.
Vis a vis de Mr GB nu va faceti prea mari iluzii, este omul din umbra a lor si a multor patroni de restaurante pentru a le face imagine si reclama buna si invers pentru a denigra si strica imaginea concurentei la ‘’comanda’’
N-as crede. Ceea ce scrie GB am gasit la fata locului. Ba chiar de vreo 2 ori, am facut eu niste recomandari (la comentarii) si ulterior, dupa ce a vizitat locatiile, a fost de aceiasi parere.
Singura opinie unde nu ne-am inteles (si alti cititori fideli de-ai lui au fost tot in dezacord cu el) a fost Jaristea. Pt GB este un exemplu de bucatarie boiereasca, pt mine (si altii) un exemplu de toparlanie tipica anilor 1990, extrasa direct din „Filantropica”.
Acum deh…nimeni nu-i perfect, exista mereu posibilitatea subiectvismului. Chiar si asa, GB a fost onest si a recunoscut ca fiind client cunoscut acolo (la Jaristea), probabil se ocupa de el altfel decat de restul clientilor buni de jumulit si de scuipat seminte in capul lor.
Premiu? Domnu Butunoiu, vorbiti serios? Cea mai mare tzeapa pe care am luat-o in 2018. Ciorba de burta era cam ca dupa ce fusese la regim si gym, nu prea avea burta si mititeii erau reci, dar numai jumate din ei :-))) . Ceilalti erau calzi. Hahaha… Recunosc, chiar cu un an inainte erau mai decenti si locatia adauga la farmec. Dar e si plin de tzoparlani din Europa, un spaniol incepuse sa strige la altii d’ai lui, de parca era la el in tzoparlanie, sa-mi sparga timpanele.
Sunt renumiti pe piata ca isi bat joc de angajati si nu exista respect, de asta multi ii evita…
Micromanagementul defectuos, lipsa inovatiei si a schimbarilor, blocarea pe un singur post, (exista si avansarea in cazul beneficiilor intime) imposibilitatea de a avansa pentru cei care merita cu adevarat, de cele mai multe ori lipsa de respect, lipsa de siguranta a jobului sau lipsa de incredere in conducerea companiei.
Nu este un mediu de lucru placut .
Se creaza prea mult marketing fals.
Hai sa fim seriosi si sa uitam tot lantul City Grill sau cum se mai numeste, genialitatea sta in cum sa reusesti sa ocolesti toate aceste restaurante unde nu faci decat sa te enervezi…