Agape

Stil contemporan la Agape, degajat, muncit dar nu inutil sofisticat

Vizita la Agape a fost o surpriza placuta. Auzisem ca se va deschide un restaurant cu acest nume in Floreasca, insa nu mi l-a semnalat nimeni pana acum, desi s-a deschis cu putin inainte de Anul Nou. De obicei primesc informatiile repede, intotdeauna se gaseste cineva sa-mi trimita un e-mail cand se deschide vreun restaurant nou, mai ales daca e si unul promitator.

Agape e pe Calea Floreasca, intre Ceaikovski si mica biserica Sfanta Sofia, din apropierea piciorului podului, peste drum de Lacul Floreasca si de frumosul parc din jurul lui.

Agape se prezinta ca „restaurant si market”, fiindca au si o mica bacanie in interior, chiar in fata bucatariei. O idee buna aceasta pozitionare, fiindca arata ca si bucatarii iau produsele, spre a le muta in oala, din acelasi loc din care poti sa le pui si tu in sacosa.

Au doua saloane la Agape. Parterul e ocupat in mare parte de o bucatarie deschisa, bine utilata, care inspira incredere, vizavi de un bar cu scaune in jur. La etaj au un salon interesant, bine mobilat, amenajat cu gust, culori si ambianta calde, de living room. Geamurile sunt mici, si e pacat, pentru ca prin ele s-ar putea vedea mai bine marele si verdele parc Floreasca, plus pasarile aferente de pe lac. Greu de inteles care o fi fost logica aritectului care a proiectat acea casa urata, in stil mai degraba maur, ce nu prea-si are locul aici.

Terasa e facuta din trei bucati: in stanga e un corp de cladire neterminat, pe care l-au facut spatiu semi-deschis lasandu-l fara usi si geamuri; in mijloc e curtea propriu-zisa, in care incap cateva mese, iar pe un culoar ingust dinspre Calea Floreasca, in fata casei, au pus cateva mese, de asemenea.

Meniul e bine facut la Agape, cu explicatii interesante si cu variante de pregatire si de sosuri pentru o mare parte dintre mancaruri – o idee excelenta, pe care multe alte restaurante ar putea sa o copieze. E bucatarie internationala simplificata, spre capatul ei care se invecineaza cu bucataria urbana. E stilul modern, care se poarta acum in multe restaurante care vor sa se pozitioneze in zona modern/ contemporan / urban, cu accent mai mare pe produse si pe ingrediente si cu interventii mai reduse pe partea de retete si gatire elaborata.

Mancarea a fost destul de buna, desi nimic iesit din comun: vinete Parmigiana bune, Beluga lentils with seafood asa si asa, cu lintea neagra mai buna decat fructele de mare si sosul, caracatita foarte buna, si vietatea buna si bine gatita, supa scumpa de peste si fructe de mare necuratate destul de buna, mai mult pe gustul lui H decat pe al meu, beef Straccetti with arugula, cherry tomatoes and slices of parmesan asa si asa, la fel si curcanul cu sos. Sosurile, intr-adevar, nu par sa fie un punct forte la Agape. Painea foarte buna, bere originala, despre care nu mai auzisem pana acum.

Serviciul a fost destul de bun, personal, necrispat. Preturile marisoare, insa in limite rezonabile. Clienti tineri si instariti, cat am fost noi acolo.

Agape nu e un restaurant cu mancare fina, nici nu cred ca isi propun asta. E un foarte bun restaurant de proximitate pentru cei care locuiesc sau care lucreaza in marele cartier Floreasca, in partea lui dinspre lac. E placut la ei, cei de la Agape sunt toti tineri, bine dispusi, iti dau si tie o buna dispozitie pe care ar trebui sa o capeti in mult mai multe alte restaurante si localuri din agitatul Bucuresti. Sper sa le mearga bine, mi-a placut de ei. (GB – aprilie 2018)

Calea Floreasca din Bucuresti, in dreptul restaurantelor Diesel, Agape si a centrului Ethos House, cu Fratellini Bistro si Uanderful by The lake