Cel mai bine realizat proiect de local al Centrului Vechi al Bucurestiului?

Linea / Closer To The Moon a fost surpriza de proportii a primaverii acesteia. Auzisem de el inca de anul trecut, cand au deschis terasa de pe acoperis, mai intai, insa in toamna au deschis si salonul, dedesubt, la ultimul etaj al cladirii.

Linea / Closer To The Moon sunt pe varful cladirii vechi care are fostul si cunoscutul magazin Victoria (Lafayette, in vremurile mai frumoase ale Bucurestiului) intr-un capat, pe Calea Victoriei, vizavi de Biserica Zlatari, celalalt capat fiind mai in vale, spre cladirea Ministerului de Interne (Inspectoratul Politiei Romane).

Intrarea e pe partea stanga a cladirii, cam pe la mijloc, cum te uiti la ea din fata, din Calea Victoriei, pe straduta care coboara pe langa turnul cu BCR-ul (Tot Lipscani e, insa putini stiu asta). Nu am vazut nimic scris la intrare, asa ca te plimbi de cateva ori, in sus si in jos, pana te prinzi. Cred ca acolo erau scarile si intrarea de aprovizionare ale celebrului magazin.

Eu am luat-o pe scari, o zona nerenovata. Au lift, desigur, pentru ca etajele sunt destul de inalte. Insa chiar si asa, cred ca sunt cativa, mai speriosi din fire, care fac cale intoarsa, mai ales daca e noapte pe Calea Victoriei.

Cand am ajuns sus, la etajul 5, am ramas cu gura cascata! Linea / Closer To The Moon are un spatiu imens. In dreapta sunt bucatariile, inchise ermetic intr-un cub de sticla, bine echipate si cu multi bucatari, dupa cum se vede si in poze. In stanga e un salon mare, open space. E complet renovat, foarte bine proiectat, au platit arhitecti buni. Oricum, investitia pare foarte consistenta, se vad lucrari si structuri de constructie grele, masive acolo, cu mult otel. In capatul dinspre vest, spre Domnita Anastasia, au facut un foisor deschis, din care ai o priveliste panoramica impresionanta a vechiului Bucuresti. Bine ca m-au lasat sa fac poze, altfel ar fi fost imposibil de descris, indiferent cat text as fi putut eu pune.

Terasa de pe acoperis e si ea impresionanta la Linea / Closer To The Moon. Nu are niciun fel de acoperis, asa ca doar o mica parte din an poti sta acolo la vremea pranzului, daca nu vrei sa ajungi instantaneu la spital cu insolatie. Si cred ca nici nu o au deschisa in timpul zilei, ci doar dupa apus. Toamna tarziu si chiar in iernile blande, sau cand ploua, am auzit ca poti sta in cele cateva igluuri de plastic transparent, facute pentru grupuri de cateva persoane. Foarte de efect si acestea.

Meniul a fost o alta surpriza placuta. Bine conceput, se vede alt cap de profesionist aici. Scurt, cateva feluri de mancare, insa cu grija facute, a fost chiar bun ce am mancat la Linea / Closer To The Moon. Mancare atent gatita, frumos prezentata. Preturile normale, chiar un raport calitate – pret destul de bun, as zice, tinand seama de toate la un loc. Si serviciul bun, poate si pentru ca am ajuns eu foarte devreme si lumea abia incepea sa se adune.

Pana sa merg acolo si sa vad cu ochii mei, pusesem Linea / Closer To The Moon in lista cu localuri boeme ale Bucurestiului, insa acum l-am scos. E prea mare, cu o clientela prea eterogena ca sa se incadreze in definitiile boemei sau post-boemei. Insa nici nu cred ca si-au propus asta, poate chiar dimpotriva, fiindca boemii mananca mai putin si stau cu ceasurile in fata unei cafele sau a unei jumatati de lamaie.

Linea / Closer To The Moon e unul dintre localurile emblematice ale Centrului Vechi al Bucurestiului si al intregului oras, fara indoiala. Un proiect conceput si executat impecabil. Nu stiu al cui e sau cine l-a facut, insa le transmit admiratia mea, ca de fiecare data cand vad un lucru bine facut. Multi spun ca e cel mai indraznet proiect de local al Centrului Vechi, si cel mai bine realizat din punct de vedere tehnic. Si cel mai de succes din zona – dupa Caru cu Bere, desigur..Nu sunt un centrulvechist, nu le cunosc bine pe celelalte, insa nu m-ar mira deloc sa imi confirme cineva ca asa este. Oricum, daca stiti un proiect de local in Centrul Vechi mai bine facut decat acesta, va rog sa-mi spuneti, ca sa ma duc sa-l vad si sa scriu si despre acela… Multumesc! (GB – aprilie 2018)