De cand am inceput sa scriu articole despre restaurante si am facut primul site de evaluare a lor, primesc in fiecare zi telefoane si mesaje cu rugaminti de asistenta in alegerea celui mai bun restaurant pentru un eveniment important al intrebatorului: ca vine seful de la Viena, ca merge cu colegii, ca vine fiica in vacanta de la studiile din SUA, si vrea ceva cu totul si cu totul deosebit, ca o aniversare, ca rudele din provincie, ca ar vrea sa incerce si ceva nou, ca tot felul, cate si mai cate.
Cei care ma cunosc bine sau cu care sunt prieten, intra direct in subiect: George, zi-mi si mie, te rog, unde sa-l duc eu deseara pe omu, dar sa fie mancare buna, nu asa… sau sa o duc deseara pe asa, dar sa fie romantic, sa se vada luna, stii si tu…
Insa sunt la fel de multi cei pe care nu-i cunosc, si care ma suna (nu stiu cum gasesc numarul meu de mobil) sau imi scriu. Sigur, acestia incep cu o introducere lunga, de ma fac adesea sa-i rog sa treaca direct la subiect. Dupa o mie de scuze, cum ca nu ar fi indraznit daca nu ar fi fost ceva de o importanta absolut capitala, covarsitoare pentru ei, vine la urma intrebarea cu la care restaurant sa mearga pentru evenimentul de o importanta absolut capitala, covarsitoare. Si ma straduiesc sa le spun, cum as putea face altfel? Nu imi vin instantaneu in minte toate restaurantele, asa ca in permanenta e langa mine mobilul cu aplicatia Restocracy sau site-ul deschis direct la topuri.
Intre toti acestia, o categorie aparte ma impresioneaza foarte tare de fiecare data, insa ma straduiesc sa nu o arat. Sunt cei foarte tineri – ii recunosc usor dupa voce, dupa tremurat si fastaceala, insa ii si intreb ce varste au, de cele mai multe ori. Acestia imi spun ca vor sa invite pe cineva care are o importanta o importanta capitala, covarsitoare pentru sufletul si inima lor la un restaurant, dar trebuie sa mearga absolut la sigur, ca altfel (deduc eu) s-ar putea intampla o catastrofa sentimentala apocaliptica, si nu numai atat.
Sigur, cei mai multi sunt baieti, insa m-au sunat si cateva fete. Cel mai mic pana acum avea 16 ani, si mi-a si spus ca facuse economii cateva luni bune inainte sa ma sune, insistand sa nu ezit sa-i recomand si restaurante scumpe, daca asta poate aduce o contributie in plus la succesul demersului.
Si imi iau foarte in serios rolul, as putea face altfel? Cum as mai dormi linistit stiind ce consecinte ar putea avea o recomandare superficiala sau gresita? Incerc de fiecare data sa analizez temeinic situatia, intreb daca domnisoara a mai fost pe la restaurante, daca ar putea-o impresiona vulcanasii de gheata carbonica pe care ii face Paul in farfurie, combinatiile ciudate de ingrediente, sau dimpotriva, niste gusturi pe care nu le-a mai incercat vreodata. A mai fost in restaurante scumpe, au dus-o ai ei prin lume pana acum, sau mananca doar de la KFC? Ar fi mai bine sa faca chelnerii plecaciuni cand intra, sau dimpotriva, sa fie prietenosi si zambitori? Luna, lac, copac, greieri? Sa fie la comun, ca sa vada vreun fotbalist, vreo vedeta, daca se intampla sa apara, sau invers, sa nu umble multa lume in jur? Dar cate intrebari nu trebuie sa pun, ca sa incerc sa profilez domnisoara si sistemul ei motivational…
Astazi am primit un e-mail de la unul dintre cei consiliati: „Numele meu este Cutare si in decursul acestei luni v-am cerut parerea precum, de altfel si recomandarea cu privire la alegerea unei locatii din cele doua optiuni ale mele pentru evenimentul deosebit din viata mea. Dupa cum mi-ati sugerat, am optat pentru locul unde se mananca mai bine si nu unde este mai mult spectacol, asa ca am ales pe primul. In aceasta alegere a cantarit enorm de tare recomandarea dumneavoastra, iar datorita bunavointei dumneavoastra de a-mi raspunde am avut parte de o zi memorabila, cu o mancare deosebita, cum nu am mai mancat in viata mea.”
Mi-a pierit cheful sa mai muncesc la recrutarile si la concertele mele, asa ca m-am apucat sa scriu articolul asta…