Gambrinus

Gambrinus, un brand aproape pierdut

Am revenit la Beraria Gambrinus de mai multe ori, avand adesea drum prin fata ei cand merg la sala de concerte pe care o avem la Palatul Universul. S-a golit de clienti, mobilierul si decorurile s-au cam degradat. Mancarea nu a fost niciodata prea deosebita, insa acum e chiar banala.

Cred ca s-au resemnat cu pierderea pe acest concept si incearca ceva nou – am vazut alaturi, in aceeasi cladire, insa in capatul dinspre Brezoianu, ca pregatesc deschiderea Noua Berarie Gambrinus. Nu stiu inca daca sunt aceiasi proprietari – probabil ca da, pentru ca nu oricine poate folosi acest celebru brand, socotesc eu. Sper sa gaseasca o formula castigatoare pana la urma, brandul „Gambrinus” a fost mai celebru chiar decat „Caru cu Bere„, si e mare pacat sa fie pierdut definitiv… (GB – august 2019)

Gambrinus, o berarie turistica

Gambrinus, alaturi de Capsa, Caru cu Bere si inca vreo cateva, dar nu foarte multe, sunt nume de patrimoniu in Literatura Romana, chiar si dincolo de cea interbelica. Dintre acestea, doar Caru cu Bere a ramas „pe piata” in zilele noastre, celelalte mai spun cate ceva doar batranilor nostalgici sau celor care mai deschid cate o carte din cand in cand.

Insa foarte putini mai stiu acum ca adevarata berarie Gambrinus, cea din scrierile lui Caragiale (si careia i-a asigurat si managementul, o vreme), nu era unde e acum Beraria Bambrinus, la parterul Hotelului Cismigiu, de pe Bulevardul Elisabeta, ci putin mai sus, unde Calea Victoriei face cruce cu Ion Campineanu. Cand eram eu student, pe vremea comunistilor, era o berarie Gambrinus acolo unde e si acum, intr-adevra, insa despre aceea nu cred ca a scris cineva…

Cred ca noua berarie Gambrinus a aparut odata cu readucerea la viata a Hotelului Cismigiu, dupa laborioase si scumpe lucrari de renovare, de refacere completa, mai bine zis. E unul dintre cele doua restaurante ale hotelului, al doilea fiind Ici et La, sus, la ultimul etaj, acesta.

Beraria Gambrinus arata foarte bine, nu am putut face mai multe poze, si mai detaliate, ca erau clienti inauntru si nu voiam sa pierd prea mult timp blurandu-le fetele cu Photoshopul. Arhitectul si-a facut bine treaba, a reusit sa recreeze o atmosfera de vechi Bucuresti, de roman. Au un singur salon, intrarea e pe coltul cladirii, unde Brezoianu face cruce cu Regina Elisabeta. Nu e nici mare, dar nici mic, dar e destul de inalt, ceea ce ii da o eleganta in plus. In spate au o platforma din care au facut un fel de mezanin, sunt si acolo cateva mese, daca vrei sa fii mai la separeu.

Nu au gradina la Gambrinus, o terasa, propriu-zisa, au doar cateva mese pe trotuar, care fac corp comun cu restaurantul dupa ce peretele de sticla se da cu totul la o parte, ceea ce sporeste si mai mult farmecul stabilimentului.

Meniul e romanesc la Beraria Gambrinus, o combinatie intre bucataria traditionala, taraneasca, cea citadina si cea boiereasca. Denumirile sunt foarte romantate, cu trimiteri literare, in special la personaje si pasaje din Caragiale, insa doar de dragul spectacolului, fiindca nu cred ca Bubico a mancat vreodata acea salata anume, sau ca e scris pe undeva ca Dandanache aprecia in mod special creierul preparat dupa reteta recuperata acum de Gambrinus. Insa asa se face in marketing, si oamenii apreciaza asta, mai ales turistii. Fiindca cei mai multi dintre cei de la Gambrinus arata a turisti de Centru Vechi.

Am fost la Beraria Gambrinus de mai multe ori, si cand au deschis-o, in primele zile, si acum, de curand. Mancarea e obisnuita, nu am gasit nimic special. Tin minte ca mi-a placut mai mult la inceput, atunci pareau sa-si fi propus sa faca din Gambrinus un restaurant cu specific romanesc de referinta in Bucuresti, insa cred ca ca si-au dat seama ca nu merita atata efort riscant si l-au lasat ca un restaurant turistic, de pasaj, de trafic, in care intri pentru ca treci prin fata, iti place cum arata si vrei sa-ti astamperi foamea sau, pur si simplu, sa nu bei o bere pe stomacul gol.

Preturile sunt marisoare la Gambrinus, ca pentru turisti, insa nu cine stie ce.

Serviciul cam apatic, impersonal, asa cum e peste tot in zonele turistice, nu numai la noi. Cand stii ca aproape sigur turistul cu rucsac in spate nu mai revine la tine in urmatorii cativa ani, nu-ti mai vine sa investesti prea mult in a-l face sa se simta bine primit. Au chelneri tineri, numai baieti, informali, in tricouri si in blugi, cu mintea in alta parte, asteptand sa se termine programul mai repede ca sa-si vada de ale lor.

Gambrinus e o berarie foarte frumoasa, cu turisti care iti dau o atmosfera de vacanta. E un loc foarte bun de oprit la o bere si un carnat alaturi, daca esti in zona. Nu am auzit pe nimeni, pana acum, vorbind despre Beraria Gambrinus atunci cand vine vorba despre cele mai bune restaurante romanesti din Bucuresti, ceea ce ma face, cu atat mai mult, sa o consider un local turistic, mai mult. (GB – mai 2017)

Bucătăria de la Gambrinus

Berăria Gambrinus – latura nouă, din strada Ion Brezoianu, legată de celalalt salon printr-o pasarelă.

Interiorul

Terasa din Ion Brezoianu