Prima mea amintire cu restaurante e veche de aproape o jumatate de secol. Eram mic, eram la mare, intr-un restaurant din Eforie. Singur in restaurant, nu mai stiu de ce. Un chelner aranja mesele, alinia paharele, furculitele. Imi aduc aminte si scum, cu toate detaliile, fata si gesturile lui. La un moment dat, i se pare ca o furculita nu era curata. O ridica, se uita atent, in lumina, apoi scuipa pe ea, dupa care sterge bine cu coltul fetei de masa. Se uita iarasi la ea, in lumina, si, satisfacut de rezultat se duce la alta masa.
Pe vremurile acelea puteai sa stergi furculitele cu fetele de masa, nu erau curate si apretate ca acum, se schimbau o data la doua sau trei zile. La restaurantul de la Targu Bujor le schimbau o data pe saptamana. Mi-a spus taica-meu, el stia multe, lucra la cooperatie si stia tot ce se intampla in restaurante.
Amintirea asta m-a urmarit toata viata. Zeci de ani, nu intram intr-un restaurant fara sa-mi reapara brusc inaintea ochilor, cu culori, mirosuri si cu clinchetul de tacamuri cu tot.
Mi-am adus din nou aminte de chelnerul de la Eforie acum cateva zile. Voiam sa mananc bine, asa ca m-am dus la unul dintre cele mai bune restaurante din Bucuresti. Frumos, elegant, impecabil, mancare fina, sofisticata. Am fost preluati de catre un chelner cu experienta. Cu foarte, foarte lunga experienta. La un asemenea restaurant, trebuie sa ai un serviciu pe masura, desigur.
Chelnerii cu experienta au ochiul format. Asa avea si chelnerul nostru, dupa zeci si zeci de ani de experienta. A vazut pe masa de alaturi de noi o pata, dar una atat de mica si de microscopica, incat cineva doar cu 30 de ani de experienta nu cred ca ar fi remarcat-o. Dar de ce ii zic eu pata? Era un punct, de fapt, un punctulet, un punctisor…
Atunci, chelnerul cu experienta scoate un servet, din buzunar, sau nu stiu de unde, ca nu am fost atent, scuipa pe el, dupa care ataca microscopicul punctulet. Se da doi pasi in spate, apleaca capul pana aproape de nivelul mesei, ca sa vada in lumina care venea de la geam, razant (asa se vad cel mai bine petele microscopice, nu privind la ele de sus!) si, multumit de rezultat, pleaca la alta masa.
Chiar ma gandeam, cand l-am vazut, ca tocmai scrisesem un articol lung despre chelnerii cu experienta, in urma cu doar cateva zile, in cadrul unor dezbateri despre ce inseamna un serviciu bun intr-un restaurant, si in domeniul ospitalitatii, in general. E un subiect dificil, cei care discutam despre asta avem multe pareri diferite, va trece ceva vreme pana cand vom reusi sa definim cu claritate un profil al chelnerilor ideali pentru diferite tipuri de restaurante.
Totusi, la o concluzie clara, fara echivoc am ajuns cu totii deja, si aceasta va fi inclusa in toate profilurile despre care vorbeam mai inainte: un chelner cu adevarat bun sterge masa cu scuipat numai cand NU este vreun client care scrie articole la ziar in apropiere…