Potcoava (Regie)

Pastrama cu mamaliga si mujdei servita cu manusi albe

Am facut o tura zilele trecute pe la restaurantele din Grozavesti, incepand cu “tripleta” Yesterday – Pui de Urs – Shorley de pe Economu Cezarescu, si m-am oprit acum si la Potcoava, langa ele, acesta chiar aproape de malul Dambovitei.

Potcoava e un restaurant mare, pare sa fi fost construit dupa Revolutie in mod special spre a fi un restaurant de nunti, cumetrii si alt evenimente. E o cladire cu etaj, cu o arhitectura greu de descris. Oricum, e ceva ce nu s-ar mai construi acum, in zilele noastre, iar amenajarea la fel, e moda unor ani care nu mai sunt de mult si care nu se vor mai intoarce. Sau o ambianta pe care poate ca am regasi-o inca de actualitate in orase indepartate de provincie.

Au mai multe sali la Potcoava; un salon mare, cental, si niste separeuri mai mici. Cred ca au si cateva camere in care se poate sta daca ai acolo vreo nunta sau ceva eveniment ca in povesti, din acelea care tin “trei zile si trei nopti”.

Terasa e frumoasa, insa, la Potcoava, e mai din zilele noastre. Multe plante, o mica arteziana, bar, cuptor de pizza. Au un acoperis rigid si mai au si ceva copertine, insa nu am vazut vreo instalatie de racorire. Iar  la 33C, cat au fost astazi, am suferit rau din cauza caniculei.

Insa mult mai tare am suferit pe terasa de la Potcoava din cauza muzicii, mai ales ca m-au plantat fix sub un difuzor. Nu-mi aduc aminte sa mai fi auzit o muzica atat de agresiva si de stridenta ca asta de la Potcoava in vreun restaurant bucurestean.

Meniul e imens la Potcoava, in traditia restaurantelor provinciale. Bucatarie internationala “basic”, cea mai simpla, sau mai bine spus o bucatarie urbana cu tot ce au gasit ca reteta pe Internet sau cine stie de prin ce carti de bucate iesite din uz. Am luat o pastrama de oaie cu mamaliga, foarte frageda si buna, chiar nu am mai mancat de mult una atat de buna. Usturoiul, insa, a fost o apa alba, nu stiu cu ce au reusit sa o coloreze astfel. Desertul a fost bun, insa toate sufleurile cu ciocolata lichida si inghetata sunt bune in Bucuresti, cred ca e un furnizor mare care isi face treaba foarte bine.

Serviciul a fost bun, desi a inceput cam amestecat, cu o chelnerita fasneata foc si cu niste chelneri care pareau pampalai pe langa ea. Insa doar pentru ca nu i-a invatat nimeni ce sa spuna, fiindca altfel erau copii buni – ma pricep sa evaluez rapid oamenii, asta mi-e meseria de aproape 30 de ani. Mi-a placut de cel care s-a ocupat de mine, are reflexul de client service, ar ajunge repede un chelner foarte bun daca ar sti si cum.

Oricum, cineva i-a pus intr-o postura caraghioasa la Potcoava: erau toti cu manusi albe! Sa fii in Grozavesti + un restaurant ca Potcoava + ca eram pe terasa + in mijlocul verii, la 33C + un meniu de provincie, dar sa porti manusi albe… Greu de imaginat ceva mai penibil pentru mine, insa lucrurile se vad altfel mai spre periferie si in provincie, se vede treaba!

Preturile nu sunt mici deloc la Potcoava, insa daca intra acolo si schimbatul manusilor fiecarui chener de vreo 5 ori pe tura, cel putin, intelegi mai bine. Clienti erau destui, unii cu cravate si tocuri care nu se asortau defel cu canicula de afara, si nici cu gropile Grozavestiului, semn ca se punea de niste petreceri la Potcoava.

Sunt eu foarte cinic de felul meu, in general, dar sa nu credeti ca nu-i apreciez pe cei de la Potcoava pentru eforturile pe care le fac spre a mentine terasa aceea cat se poate de verde, de curata si de primitoare; saloanele, asa cum mi se par mie, din alt “film”, le asigura petrecaretilor ce au nevoie, totusi, nu ma indoiesc de asta. Bucurestiul e un oras foarte mare si exista clientela pentru fiecare tip de restaurant. Potcoava are clientela lui, se pare ca o duce bine, ii stiu de foarte multi ani, asa ca lumea merge inainte… (GB – august 2018)

Cartierul Grozavesti, cu restaurantele Pui de Urs, Shorley, Yesterday si Potcoava