Monte Carlo
www.facebook.com/Restaurant-Monte-Carlo-...
0213.131.344
Probabil singurul loc frumos si linistit din balciul care a ajuns acum Parcul Cismigiu
M-am dus pregatit de o surpriza neplacuta la restaurantul Monte Carlo din Parcul Cismigiu, la fel ca la celelalte cateva restaurante ramase de pe vremea comunistilor cam in aceeasi formula. Insa nu a fost astfel.
Monte Carlo era unul dintre restaurantele vestite ale Bucurestiului, inainte de Revolutie, si se manca bine daca il masurai cu alte restaurante ale vremii. Ca sa nu mai spun ca intr-un restaurant din mijlocul Parcului Cismigiu, ba si pe lac, pe deasupra, te-ai fi dus oricum, indiferent ce ai fi avut in farfurie.
Nu am mai trecut de ceva vreme prin frumosul parc. Frumos in amintirile mele, mai precis spus. Dar surpriza neplacuta a aparut de cum am pus piciorul acolo, inainte sa ajung la Monte Carlo. Plin cu tarabe sordide, cu tot felul de instalatii si edificii de mahala. Si un puhoi de lume de am crezut mai intai ca a venit Emir Kusturica la Bucuresti sa turneze un film si eu m-am trezit direct in mijlocul actiunii fara sa ma observe cei care pazesc locul de filmare. Dar nu era Kusturica acolo si nici altcineva nu filma.
Putini au prins balciurile ambulante, care se mutau din oras in oras, cei mai multi stiu de ele doar din carti sau din filme. Dar acum va puteti documenta “live”, daca vreti. Despre asa ceva era vorba… 🙁
Cand am intrat la Monte Carlo mi-am mai revenit din soc, pentru ca e un restaurant bine intretinut. Sunt multe acolo de pe vremea comunistilor, in special in salonul interior, nu cred ca i-au facut vreo renovare serioasa de cand l-au preluat. Insa terasa e frumoasa, luminoasa, cu panorama catre lac, cu pereti de sticla, destul de curat, multe plante, mese largi, cum se faceau inainte.
Meniul de la Monte Carlo e cum mi-l inchipuiam, totusi, pentru ca asta nu se schimba la aceste restaurante preluate de catre fostii directori, sau ce or fi fost ei, dar neaparat cu tot cu fostii bucatari sefi. Lung, bineinteles! Sigur, in vremurile de dinainte ar fi fost un adevarat festin sa ai asa ceva pe masa, insa acum e lamentabil. Nu ca nu ar mai fi bune mancarurile acelea, daca ar fi facute cu grija, ci pentru ca poti face ceva mai bun si mai interesant cu aceiasi bani, daca iti pui capul putin la contributie si daca mai citesti cate ceva despre cum se schimba lumea.
Eu am luat o ciorba de burta la Monte Carlo si un muschi de porc cu garnitura de orez si muraturi. Nu au fost rele deloc, dupa cum spuneam, ba ciorba de burta a fost chiar bunicica, si orezul la fel. Dar nu cred ca atragi mai mult decat cativa pensionari cu un asemenea meniu. Si chiar asta am si vazut in jur.
Serviciul a fost o surpriza placuta la Monte Carlo. Chiar ultimul loc din care asteptam ceva placut, pentru ca stie toata lumea cum erau chelnerii din acele vremuri. Si oamenii nu prea se schimba in bine odata cu trecerea timpului, ba dimpotriva.
Am fost preluat de domnul din poza, probabil un fel de sef, fiindca era imbracat altfel decat ceilalti chelneri. Nu i-am luat in serios la inceput amabilitatea si zambetul, insa in scurt timp mi-am dat seama ca e chiar natura lui sa fie astfel, sa fie atent la tine, la ce ai nevoie. Adica exact ceea ce astepti de la cineva care te primeste. A mai venit un chelner in varsta, mai ursuz acela, insa si de el mi-a placut.
Preturile nu sunt mari la Monte Carlo, cu 100 de lei poti manca un pranz intreg si cu un pahar sau doua de vin. Si portii mari, trebuie mentionat. Dar mancare de pe vremea comunistilor, dupa cum am spus.
Putini clienti, fata de cat de mare e terasa. Poate ca vin mai multi in weekend, cand se umple si mai mult parcul – desi era si acum atat de plin si cu o lume atat de pestrita, incat nu mai gaseai nicaieri celebrele si unicele colturi de liniste care l-au facut atat de cunoscut pe bietul parc.
Cred ca vin din ce in ce mai putini oameni decenti si eleganti in Parcul Cismigiu. Dupa ce am vazut astazi, eu nu as mai intra vreodata si cred ca multi fac la fel ca mine, cauta acum alte locuri cu copaci si putina verdeata in marele oras. Prin urmare, daca Monte Carlo si-ar schimba meniul de maine, sa spunem, prin absurd, si ar face niste mancaruri nu neaparat sofisticate, ci asa cum se fac in zilele noastre, cu creativitate si ingeniozitate, nu cred ca actualii ocupanti ai Parcului Cismigiu ar observa si s-ar schimba ceva in clientela restaurantului.
Asa ca nu mai stiu ce sa spun… Doar ca ma bucur ca am gasit niste oameni de care mi-a placut la Monte Carlo, ca au reusit sa tina terasa curata si frumoasa si ca e chiar liniste la ei. Probabil singurul loc frumos si linistit din balciul care a ajuns acum Parcul Cismigiu… 🙁 (GB – august 2018)
Parcul Cismigiu din centrul Bucurestiului, cu restaurantul Monte Carlo de pe lac…
Monte Carlo - Parcul Cismigiu (pe lac)
Comentarii (1)
Am mancat recent acolo. Sunt de acord cu observatiile dumneavoastra referitoare la meniu. Totodata, doresc sa intaresc impresia placuta pe care v-au facut-o gazdele, prin propria mea experienta. La plecare, sotia si-a uitat cheile de la masina pe masa. Am plecat, am iesit din parc si cand mai aveam 20m pana la locul de parcare ne-am auzit strigati de unul dintre chelneri. Omul fugea dupa noi, gafaind (era o persoana mai in varsta) si ne facea semn sa ne oprim. Ne-am recuperat cheile si nu a acceptat nicio recompensa baneasca, doar o strangere de mana. Am avut un sentiment, din ce in ce mai rar intalnit, de normalitate. Le multumesc pe aceasta cale.