La Cocosu Rosu

De pe lista cu lucrurile bune din Militari

M-am cam enervat ca m-am dus pe toti coclaurii zilele trecute, pana dincolo de Bolintin, ca sa mananc prost la Ferma Cocosu’ Rosu, luandu-ma dupa reclamele lor. Insa mi-a parut bine ca m-am dus in Militari, chiar spre marginea orasului, la fratele lui, restaurantul La Cocosu’ Rosu. Nu atat pentru mancare, cat pentru ceea ce am vazut acolo, o experienta chiar interesanta, a meritat lungul drum.

La Cocosu’ Rosu e un restaurant imens, si pare sa fi fost construit dupa Revolutie, special pentru asta si pentru evenimente mari. Au mai multe saloane inauntru, pe vreo doua niveluri, pentru sute de petrecareti. Au si o terasa foarte mare in fata, bine amenajata, cu multe plante si ceva copaci, cu mobilier de buna calitate, confortabil, mese mari si scaune comode.

La Cocosu’ Rosu e un restaurant traditional romanesc, dupa cum si numele sugereaza, cu un meniu lung, desigur, in care au facut loc si altor mancaruri, sa iasa la numar. Eu am luat o supa cu galuste, o gustare calda si o ciulama din faina, cum se face in Bucuresti si in sud, nu cu smantana, ca in Moldova. Au fost decente, nimic special, insa suficient incat sa nu lasi nimic in farfurie daca chiar iti este foame.

Interesant La Cocosu’ Rosu e puhoiul de lume care intra si iese in permanenta, in toate combinatiile si configuratiile posibile. Nu stiu daca asa o fi in fiecare zi, eu am ajuns la ei duminica la pranz, cand era totul rezervat, felurite evenimente in saloanele din interior, dar si mese mari pe terasa. Oamnei de toate conditiile, unii imbracati de nunta, altii cu copii mici, cu copii mari, bunici cu nepoti, carucioare cu sugari, fete frumoase, fete urate, femei singure care stateau la un pahar de bere…

Serviciul e intins la limita La Cocosu’ Rosu, chiar daca au multi chelneri, dar era mijlocul zilei si canicula. Serviciu industrial, de volum, cu chelneri obositi si suprasolicitati, insa nici nu are cum sa fie altfel la un asemenea trafic. Au vrut sa ma trimita inapoi acasa, ca nu au locuri, desi sunasem si facusem o rezervare la telefon. Pana la urma am gasit eu singur un loc, chiar sub un nuc.

Totusi, se descurcau bine cu atata lume, stateam in coltul meu si ma uitam cum fac. Aveau evidente cu rezervarile, gaseau solutii pana la urma si oamenii pareau multumiti.

Muzica a fost deranjanta, data foarte tare. Am ramas uimit sa vad pe un om supraponderal cu un microfon in mana, mimand ca el canta ceea ce se auzea de pe bada magnetofonului. A fost singurul aspect jalnic de La Cocosu’ Rosu, pentru ca bietul om era chinuit rau, de multele kilograme in plus, de canicula, de varsta, de situatia penibila in care l-au pus, sa nu-l ia nimeni in serios. De ce or fi avut nevoie La Cocosu’ Rosu de un asemenea circ inutil, eu nu imi dau seama…

Tragand linie, La Cocosu’ Rosu e un business bine facut si condus. Cred ca e un restaurant foarte cunoscut al cartierului, si pe buna dreptate. Mancarea rezonabil de buna pentru ceea ce isi propune sa fie, si mai ales ieftina, daca e sa o masuram cu restaurantele cu acelasi specific din centru, dar care nu sunt cu nimic mai bune, ba dimpotriva, si ca mancare si ca ambianta.

Nu prea mi-a placut Ferma Cocosu’ Rosu, insa de acesta, La Cocosu’ Rosu din Militari mi-a placut si ii apreciez pentru ceea ce fac, pentru locul curat si bine intretinut, pentru preturile bine tinute in mana si pentru ca reusesc sa-i faca pe atatia oameni sa se simta bine – am dedus eu uitandu-ma la fetele lor… (GB – august 2018)

Strada Margelelor din Bucuresti, in cartierul Militari, unde sunt restaurantul romanesc La Cocosu’ Rosu si restaurantul frantuzesc La Cave de Bucarest