Am revenit la Fratellini Bistro după mulți ani, și de data aceasta m-au lăsat să fac poze. Am venit de dimineață, așa că am luat meniu de mic-dejun. Dar unul copios, după cum se vede și în poze. Ouă de multe feluri (omletă, ochiuri și florentin), pastă de avocado, cartofi prăjiți, salată. Destul de bune, adică atât cât pot fi de bune niște mâncăruri simple, totuși.

Ambianța la fel ca dintotdeauna. Și e foarte bine așa, nu aveau de ce să schimbe, decorurile și mobilierul în stil clasic-retro își fac foarte bine treaba. Mai ales acum, când din ce în ce mai mulți clienți au început să facă alergie la stilul industrial minimalist.

Mi-a plăcut în mod special de unul dintre chelneri – cel din poză: vesel, cu chef de glume, șugubăț, pus pe șotii, cu aer de ștrengar, ne-a înveselit dimineața.

Da, Fratellini Bistro de la Ethos Houseare personalitatea și individualitatea lui, la fel ca și casa în care este și cu care se potrivește foarte bine. Nu-și propune să facă o bucătărie fină, să fie un restaurant de fine-dining, și cred că bine face. Sunt sigur că îl voi găsi la fel și peste câțiva ani, când îl voi vizita din nou (George Butunoiu – septembrie 2021)

Inca nimic cu adevarat bun de mancare…

Am ajuns din nou la Fratellini Bistro, pe Calea Floreasca, sperand sa fi revenit si ei la niste sentimente mai bune, insa nu m-au lasat sa fac poze nici acum… 🙁

Acum am luat un peste, legume si paste cu somon, care au fost mediocre, toate, mai putin sosul de la peste, care a fost foarte prost. Legumele prea fierte, iar somonul de la „paste cu somon” a fost cel din poza, spre marea mea surpriza, adica o bucata de peste ars peste paste.

Serviciul a fost bun, desi nu prea rapid. Un chelner si o chelnerita au fost foarte placuti, naturali, o placere sa ai de-a face cu cineva ca ei intr-un restaurant.

In rest, ramane ce am zis si mai inainte, asadar… (GB – septembrie 2017)

Un restaurant frumos, de la care iti ramane in minte ambianta, mai putin mancarea

Fratellini Bistro e unul dintre cele doua restaurante ale cunoscutei cladiri de birouri Ethos House, alaturi de Uanderful, fiecare ocupand cate o jumatate de parter.

Ethos House e cladirea aceea unde Calea Floreasca trece peste Lacul Floreasca, unde incepe podul. E o cladire inedita, cu caramida rosie, in stilul British – American de sfarsit de secol XIX, inceput de XX, foarte rar vazut la noi. Mie imi place, dar sunt destui, si arhitecti printre ei, care cam stramba din nas.

Fratellini Bistro e in dreapta, spre strada Gheorghe Titeica, Uanderful e in stanga, amandoua amenajate cam dupa acelasi concept si, cu siguranta, de catre acelasi arhitect. Uanderful e o sala de evenimente mari, dar cred ca are si restaurant. La ei pe site scrie ca e inchis vara.

Amenajarea lui Fratellini Bistro se asorteaza foarte bine cu casa, e inedita si ea, un amestec foarte reusit de stiluri, de la cel imperial la modern (minimalismul modern e discret). Mie imi plac si amenajarile debordante, luminoase, cu elemente de decor si obiecte in exces, insa si aici sunt destui care stramba din nas, evident.

Meniul e relativ scurt la Fratellini Bistro, asa cum si trebuie sa fie. Nu e meniu de bistrou, dupa cum sugereaza numele, ci unul de braserie cu feluri relativ simple si cunoscute din bucataria internationala, in spacial italienesti si frantuzesti.

Mancarea e buna, insa nimic special sau de care sa iti aduci aminte. Poate, daca treci prin tot meniul, gasesti si ceva mai deosebit, cine stie. Preturile sunt normale, nu sunt mici, insa nu te iau prin surprindere. Si serviciul e rezonabil la Fratellini Bistro.

Fratellini Bistro e un restaurant pentru cei care lucreaza in birourile din Ethos House, in primul rand, si pentru locuitorii din Floreasca, din zona Parcului Verdi, care put ajunge pe jos pana la Fratellini Bistro pentru o cafea sau chiar pentru un pranz. Cred ca asa si-au si facut planurile cei de la Fratellini Bistro, probabil ca ar fi fost riscant sa-l pozitioneze mai sus sau mai jos de atat. (GB – martie 2017)