Aoleu, v-ați întors cu un apetit pentru dulciuri din vacanță, ceva de speriat, nu-i așa? Sigur că da. În fiecare zi ați răspuns pozitiv întrebării îmbietoare a chelnerului: ”La desert? O cafeluță și ceva dulce?” Ochii lui erau la fel de mieroși ca farfuria pe care urma să v-o aducă și la care salivați doar privind-o în grădină. Cum ați putea refuza așa ceva? Și oricum, a fost vacanță, iar în vacanță e permisă orice poftă. Lasând la o parte acest raționament, care poate fi combătut ușor și de părinți și de nutriționiști, să revenim acum la ce facem cu pofta imediat ce ne-am așezat la ale noastre. Ochii chelnerului au fost uitați demult, dar senzația de bine ce urma cafeluței cu ceva dulce a rămas în creier și ne dă comenzi în continuare. Ea nu știe că nu mai e vacanță. O ține pe-a ei: mai vrea și punct. Deci, ce ne facem, oameni buni?
Adevărul adevărat despre pofta de dulce
Mulți oameni… (citeste mai mult pe FlorinaBadea.ro)