Mărturisesc, m-a inspirat iepurașul de Paști. La vederea atâtor iepuri de ciocolată și a ochilor pofticioși care le pândesc urechile din toate colțurile, am revenit asupra unui subiect mai vechi și totuși actual, pe care îmi place să îl dezvolt. Pentru că există cerere și pentru că e nevoie să fie clarificat, după părerea mea: dulciurile/desertul și copiii. Știți probabil, pentru că am spus de multe ori, că eu sunt mama aceea care a făcut tot posibilul ca fetița ei să nu vadă dulciuri din comerț până la 3 ani. Deci Blonda a gustat tort de ciocolată la 3 ani, prima oară. În mintea mea de atunci plutea insistent întrebarea: ”Cum să las un copil pentru care m-am străduit din greu să îl alăptez cât mai mult și să îi cultiv gusturi cât mai naturale pentru mâncare, să scape în alimente pline de chimicale, din comerț?”. Să nu vă mire însă că după 9 ani și ceva și încă un copil, am un mesaj pentru voi: ”Nu mai interziceți copiilor să mănânce dulciuri!”. Stați așa, citiți până la capăt, nu vă bucurați încă!
Copiii și desertul
Copilul din mine și copilul din voi se bucură astăzi, ca întotdeauna, de ceva dulce. Este firesc. În cea mai mare parte, ne amintește de… (citește mai mult pe FlorinaBadea.ro)