Liniste de data aceasta la Frudisiac, pace, urmele ultimului razboi la care am luat parte s-au sters. Septentrionalism, cumpatare, simplitate, calvinism, Kierkegaard, umanism, urbanism, feminism, pacifism, multiculturalism, internationalism, pluralism, stangism, Hamsun, ecologism, hipsterism, intelectualism, protestantism, socialism, Nobel, sa mancam pentru a nu muri de foame, nu sa traim pentru a ne imbuiba, ca latinii, toleranta, discretie, portii mici, grasime putina, alcool la altii, culcat devreme, strazi pusii dupa lasarea serii… Cam asta incepe sa-ti treaca prin minte cand intri la Frudisiac si iti pun in fata cateva frunze de salata si un sandvici cu carne slaba… Nimic nou de spus, adica. (GB – septembrie 2019)

Frudisiac a fost ocupat de niste razboinici intergalactici!

Ma gandesc eu asa acum cateva zile, hai sa vad ce mai e si pe la Frudisiac, fiindca sunt la doi pasi de biroul meu, desi eram sigur ca nu voi gasi ceva diferit. Nici nu ar avea de ce sa schimbe, desigur, stiu ca le merge foarte bine asa cum sunt.

Ma duc spre ei, asadar. Cunosc toate stradutele din cartierul Dorobantilor si cu ochii inchisi, asa ca nu eram prea atent la drum, ma gandeam la ale mele. Intru, si dintr-odata ma trezesc buimacit din gandurile mele, intr-un vuiet de zbierete, urlete si strigate de razboi. Ies in fuga, fara sa ma uit in urma, zicandu-mi, Doamne, oare unde oi fi ajuns, sa vezi ca am gresit strada si cine stie unde oi fi intrat… Ma dau cativa pasi inapoi, intorc capul si vad baraca neagra a lui Frudisiac , pe care o stiu atat de bine, masutele in fata, casa ambasadorului Egiptului vizavi, cu steagul fluturand pe catarg si cu politistul vigilent in fata, cu arma la brau.

Stau, analizez situatia, o intorc pe toate partile, fac diverse scenarii, insa toate duceau catre o singura concluzie: Frudisiac nu putea sa fie decat intr-un singur loc, si anume dupa usa aceea din care se auzeau urletele pana in strada, de-acum. Imi fac curaj, trag aer in piept si intru din nou! Niste razboinici… (citeste tot)

Stilul auster scandinav care prinde bine la generatia tanara intelectuala

Frudisiac e un mic fenomen social urban usor de inteles, de descris si de clasificat de catre sociologi si de specialistii in psihologie sociala.

Primul lucru care iti atrage atentia la mica constructie usoara din Piata Dorobantilor, cum incepe Bitolia, pe partea cu benzinaria, e aspectul ei cu totul neobisnuit pentru Bucuresti si chiar pentru partea aceasta a Europei. E o baraca neagra, construita intre cladirile vechi de pe frumoasa strada, nu se stie prin ce logica a autorizarii arhitecturale.

Si interiorul e neobisnuit la Frudisiac, dar interesant, nimic de zis. Tot ca o baraca, auster, simplu, dar suficient de bine realizat ca sa fie placut si de efect. Arhitectul care a facut asta a citit si multe carti din stiintele sociale, fara indoiala, pe langa vrafurile lor intregi de manuale de arhitectura, rezistanta materialelor si ce mai au ei de studiat. Nu stiu daca a avut in minte exact tipul de clientela de la Frudisiac atunci cand a facut proiectarea, pa care a vrut sa o atraga, sau invers, a facut ceva neobisnuit, interesant si frumos si au venit acolo cei care au inteles asta…

Meniul de la Frudisiac e si el auster, asa cum e totul in partea aceea de lume, in Scandinavia, de la care se revendica si Frudisiacul. Si Frudisiac e… (citeste tot)