Restocracy

E clar, cei cu restaurantele Gargantua (eu stiu trei: Gargantua Park, Gargantual d’Oro si acesta, Gargantua KSLF), oamenii aceia, deci, isi recruteaza personalul de sala intr-un anumit fel, si acest fel e chiar pe dos fata de cum l-am face eu si cei cu care am fost acolo.

I-am vazut de departe, de pe trotuar, inca nu intrasem in frumoasa terasa. Stateau in usa care dadea spre salonul interior si sporovaiau de-ale lor, aparent foarte adanciti in subiect. Unul statea intr-o rana, cu umarul sprijinit de usa si cu bratele incrucisate. Pe vreo doua mese, soarele tinea la cald resturile de mancare de la clientii plecati.

Am intrat. S-au uitat cu coada ochiului, dupa care si-au continuat discutia, asteptand, probabil, sa mai castige putin timp de sporovait pana ne asezam noi la o masa. Dar le-am stricat planurile… M-am dus pana aproape si m-am asezat in fata lor, ostentativ. Au tacut brusc, uitandu-se mirati la mine, gandindu-se, poate, ca sunt de la sanepid sau de la vreo aprovizionare, ceva, fiindca toti clientii care veneau se asezau singuri la masa, fara sa-i deranjeze. Unul dintre ei a plecat. Cel care statea intr-o rana s-a inderptat de sale, insa tot cu mainile incrucisate a ramas sa vorbeasca cu noi. Si, desigur, ca orice alt chelner din Bucuresti care se respecta, m-a somat cu un “Spuneti!”, scurt si apasat. “Ce doriti sa spun?” Aici nu a mai stiut el ce sa spuna si se holba din ce in ce mai intrigat la mine…

Evident, nu avea chef de vorba. Ne-a pus meniurile in fata si s-a carat instantaneu, ca nu cumva sa-l intrebam ceva. Dar l-am intrebat, cu toata impotrivirea lui si cu recomndarea insistenta sa citim singuri in meniu si sa nu-l mai deranjam. A castigat el pana la urma.

Am asteptat mancarea foarte mult, mai bine de jumatate de ceas. Asa ca am avut tot timpul, cu prietenul meu, sa jucam ceva pe bani: ia vreun chelner de pe masa noastra scrumiera plina-ochi cu tigari de la clientii de dinainte, din proprie initiativa, sau numai dupa ce le spunem noi? Prietenul meu a zis ca o vor lua, eu am pariat ca numai daca le vom atrage noi atentia. Dupa ce au venit de patru ori la noi la masa, doi chelneri diferiti, prietenul meu si-a recunoscut rusinat infrangerea si a platit el toata masa.

Cu mancarea in fata, dupa lungi asteptari, am avut un pranz destul de bun, sa zicem, la Gargantua KSLF. Placinta irlandeza si pizza au fost destul de comune, nimic special cu ele, insa cocoselul intreg fript a fost foarte bun, si chiar si cartofii si spanacul cu care a venit alaturi au fost destul de bune. Salata de ardei copti era plina cu samburi, desi ardeii fusesera taiati, tocmai ca sa fie curatati.

Gargantua KSLF, la fel ca si surorile si fratii lui, e un restaurant frumos, in care poti sa mananci si bine, cu putin noroc, daca nimeresti anumite feluri de mancare din meniu. Dar sa nu te astepti la vreun ajutor din partea chelnerilor pentru asta! Alegi la intamplare, dupa cum ti-e norocul in ziua respectiva… Sau, si mai bine, vii vreo doua luni la rand la Gargantua KSLF si iei in fiecare zi alt fel, dar dupa aceea stii ce e bun si ce nu si mergi la sigur.

Oamneii acestia de la Gargantua au investit mult in restaurantele lor, se vede de departe. Arata bine toate, s-au straduit sa faca un meniu atractiv pentru clientela „upper-intermediate”, si chiar ceva si mai sus, mancarea e frumos prezentata si chiar buna, uneori. Dar de ce nu se preocupa ei si de servicii, cand asta i-ar costa cu mult, mult mai putin decat toate celelalte, insa diferenta in satisfactia clientilor ar fi semnificativa? (GB – octombrie 2018)

Cam ca si celelalte doua restaurante Gargantua

Gargantua KSLF e un restaurant deschis chiar la inceputul lui 2017 in casa in care a fost cativa ani restaurantul Collage, cel mai bun restaurant din Bucuresti pentru o vreme, cat l-au avut pe Roberto dal Seno chef, un mare, foarte mare bucatar!

Sunt intr-o casa cu mansarda pe Monetariei, chiar vizavi de Muzeul Taranului Roman, cu terasa lui Clubul Taranului, si foarte aproape de Biserica Izvorul Tamaduirii – Mavrogheni si de bulevardul Kiselev, de la care se trage bucata de nume KSLF (Kiseleff, pe frantuzeste), fara indoiala. Chiar in spatele lui e un … (citeste tot)