S-a redeschis o parte din Lido, dupa ce zeci de ani a stat parasit, si am asteptat sa vina un libanez ca sa faca asta. Mohammad Murad a preluat hotelul si a deschis deocamdata o braserie pe coltul cu Franklin. Cred ca are in plan sa deschida si fostul restaurant, presupun ca in curand, fiindca libanezul nu sta mult pe ganduri.
Braseria se cheama Lido’s Brasserie. Cei de acolo mi-au spus ca Mohammad Murad a vrut sa redea hotelului si braseriei ambianta interbelica. Ceea ce m-a bucurat foarte tare, pentru ca m-ar fi iritat, fara indoiala, sa gasesc si pe acolo vreun tavan industrial sau cine stie ce minimalisme deprimante.
Si asta se potriveste si cu aplecarea catre luxul oriental pe care l-am observat in multe locuri cu care se mandreste Mohammad Murad, ca de pilda Hotelul Phoenicia din Baneasa, ori coloratul restaurant Mandaloun. M-au lasat sa fac poze si in Lido’s Brasserie si in holul central al hotelului, asa ca asta ma scuteste de o descriere pe care oricum nu as fi putut sa o fac.
Multi vor stramba din nas la excesul de obiecte aurite, de decoruri si de ornamente, insa mie imi plac intr-un astfel de loc cu istorie si cu semnificatie, dupa cum am spus.
Lido’s Brasserie e destul de mare, cu salonul in forma de L, incepe pe Magheru si se termina pe Franklin. Pereti de sticla – si e foarte bine asa – ca sa vezi bine marele bulevard si centrul centrului Bucurestiului.
Meniul m-a cam surprins la Lido’s Brasserie. Mi-a placut la inceput sa vad ca e scurt, si asta mi-a inspirat incredere. Insa apoi l-am gasit fara originalitate, inutil de conservator, si oricum fara vreo legatura aparenta cu locul si cu amintirile lui. Eu am luat o supa de conopida, destul de buna, nimic de spus, si un lup de mare cu sos si cu niste spanac dedesubt. Pestele a fost banal, sosul la fel, spanacul arata bine, insa plutea in apa, de iti taia toata pofta sa-l mananci.
Serviciul a fost bun, pana am primit nota. Cu niste chelneri vanjosi, dezinvolti, cu chef de munca, chiar cu spirit de observatie. Fiindca au observat repede ca am vazut firimiturile pe masa de la cei care statusera inainte. Dar nu s-au pierdut cu firea, au analizat situatia si au reactionat rapid. Aveau doua optiuni la indemana: sa ia fata de masa si sa aduca alta, sau sa dea firimiturile de pe masa pe jos, cu mana. Au ales ultima solutie, asa ca pana la urma am stat la o masa fara firimituri mari pe ea.
Si a venit, ineluctabil, si momentul notei de plata. Care nota era aproape de trei ori mai mare fata de cat stiam eu ca am mancat. Le-am cerut meniul sa vad pe ce imi iau banii, si am vazut ca mi-au marcat pestele de patru ori, in loc de o singura portie.
Ma urmareau de la distanta, s-au prins si ei ca m-am prins, asa ca au luat initiativa si mi-au spus ca si-au dat seama ca gresisera nota. Au venit cu alta, si am rams cu banii carora tocmai ma pregateam sa le spun adio pe card, adica acolo unde le era locul. Nu a fost foarte scump, dar nici ieftin. Pestele vreo 50 de lei, rezonabil, iar supa vreo 35. Clienti aveau, o lume destul de pestrita, asa cum vezi in toate hotelurile mari din centru, de altfel.
Presupun ca Lido’s Brasserie va deveni repede un punct de atractie al marelui bulevard Magheru, mai ales ca nu e mai nimic acolo unde sa vrei sa te opresti pentru o mancare fina sau un decor elegant. Dar sa vedem ce va fi mai departe cu Lido’s Brasserie, si mai ales dupa ce vor deshide si restaurantul… (GB – februarie 2019)
Hotelul Lido (holul central)
Comentarii (3)
Eram cât se poate de entuziastă că s-a deschis braseria Lido si pot să îl scot la o cafea pe fiul meu aflat în vizită, mai ales că locul avea însemnătate în istoria familiei. Toate bune si frumoase, am servit cafea respectiv frappe, am comandat si ceaiuri, ne placuse tot, de la consumatie până la servicii. Fiul meu a primit un apel important și a trebuit să accelerăm ieșirea. Totul fusese ca un vis frumos până cănd unul dintre chelneri a răspuns de trei ori ( deși nu repetasem întrebarea unde să plătesc cu cardul în drum spre ieșire) „La casă, ca la Mega Image”. Dintr-o dată totul a căpătat un gust amărui, îmi pare rău pt fratele meu întru credință, proprietarul, dar nu mai pot da 5 stele. Doar 4. Să își educe mai bine personalul.
Ori nu vad bine, ori nu e nimic interbelic in cafenea…
kitch maxim ca in toate hotelurile phoenicia, dar nu m ar deranja atat de mult ca si serviciul.
locurile bune sunt vesnic rezervate desi nu exista vreo rezervare in sine ( nesimtire maxima ), pe fata de masa citeam menul clientului anterior, cand am cerut sa o schimbe s a uitat la mine de parca ii cerusem sa se impuste.
Preturi enorme versus mancare ca si gust + servicii. Si o ultima notita, am mancat de 20 ori prin vreo 6-7 stabilimente ale lantului, sunt de la mare distanta campioni cu servicii proaste si mancare fara gust, din pacate.