Restocracy

EMTE vine de la “eat, meet, taste, emotion”, si e bine ca au renuntat sa-i streseze pe clienti cu o ghicitoare la care nici Patapievici nu cred ca ar fi reusit sa raspunda din prima.

Ii vazusem inchisi o vreme pentru reamenajare si mi-am propus sa ma reintorc sa vad ce schimbari au facut. Mi-a placut mai mult acum, e mai luminos si mai vesel. Un perete negru sau gri inchis e acum alb, au o masa sociala in mijloc, cred ca si cateva decoruri sunt noi. Muzica stridenta, zbierata, ca sa nu te apuce cumva reveria cat stai sa astepti mancarea.

Au scurtat si simplificat si mai mult meniul la EMTE, acum au ramas pe “modelul” hamburgeri, paste si salate, pe care il intalnesc din ce in ce mai des in localurile din Bucuresti care se pozitioneaza catre clientela tanara.

Un chelner foarte simpatic, cel din poza, a incercat sa-mi bage pe gat niste hamburgeri, insa am rezistat. Nu mananc asa ceva decat sub amenintarea inanitiei sau vreunei arme, fie ea de foc, alba sau bacteriologica. Am luat niste paste, surprinzator de bune si de bine facute, mai putin pumnul de sare din ele. Si desertul, o sarlota cu tapioca, a fost excelent.

Mi-a placut de chelner, dupa cum am spus, chiar daca se prostea adaugand cate un caraghios in context “domnule” dupa fiecare trei cuvinte.

EMTE e unul dintre putinele bistrouri de hamburgeri, sandviciuri, paste si salate de care mi-a placut, in care mancarea e facuta cu grija si de cineva care clar stie cum merg lucrurile in bucatarie, nu doar ca sa fie ceva in meniu si in farfurie. Si cei care au mai trecut pe la EMTE mi-au spus acelasi lucru, asa ca ii pun pe EMTE pe lista bistrourilor cu mancare serioasa.

Sa vedem daca vor fi atatia mancatori de carne cu paine in oras pe cat de multe astfel de bistrouri care ii asteapta au aparut in ultima vreme. Dar de ce vrea un bucatar bun sa isi risipeasca talentul in acest fel? Se pare ca e alta ghicitoare lansata de simpaticul, si el, patron de la EMTE… (GB – august 2018)

Ghicitoare de nerezolvat pentru un om inteligent

Cat sunt eu de inteligent, dar nu m-as fi prins niciodata ca micul restaurant de pe Calea Floreasca se cheama EMTE, si nu MT, sau MT Nr. 262 Lunch & Dinner, in cel mai bun caz. Dar se cheama EMTE, deci, si am uitat sa-i intreb de la ce vine numele acesta incuietor. Pe Facebook scrie EMTE Street Food, si iarasi nu m-am prins repede, de vreme ce unele care sunt chiar street food, cum ar fi cele din Piata Dorobantilor, nu isi spun astfel. EMTE e un restaurant (sa-i zicem asa) nou, deschis in martie 2017 la parterul unei cladiri de pe Calea Floreasca. E un spatiu de dimensiuni medii, au o singura sala, foarte inalta, cu partea din spate inaltata pe un podium la semiinaltime, la care ajungi pe o scara. Acolo, sus, au bucataria si barul si o masa mare, comuna, sociala, cum sunt la moda acum. EMTE e frumos amenajat, modern, stilul industrial, minimalist, dar un concept unitar, bine facut de un arhitect cu pricepere. Peretele dinspre starada e de sticla, pe toata inaltimea, e de efect. Au si un videoproiector permanent, se pot face filme pe un ecran deja pe pozitie.

Intr-un asemenea decor modern, luminos, tineresc, optimist, te-ai astepta sa gasesti un meniu din acelasi film, mai lejer, modern, creativ, mai sanatos, adica dupa tendintele zilei, bio, mai spre vegetal, fructe, chestii sanatoase, lucruri din astea. Dar nu a fost sa fie… (citeste tot)