Tu ar trebui sa inveti de la chelnerita plapanda, nenorocitule, nu invers…

Politică și Delicatețuri e un nou restaurant al lui Mircea Dinescu, deschis acum cateva zile in spatele Halei Traian. O casa veche, fara etaj, insa destul de mare, cu mansarda si subsol amenajate si functionale. Au mai fost restaurante acolo. Primul de care imi aduc aminte a fost Bucurestiul Insular, cu oarecare succes la inceput, apoi intrat in umbra.

La parterul inalt au cateva saloane mici, insirate tip vagon. Amenajarea e destul de simpla, austera, facuta cu economie. Curtea din fata e foarte mare, cu copaci batrani, cu bucatariile intr-o parte, intr-o marchiza de sticla. Dezordine, lucruri nestranse, nematurat. S-ar putea ca asta sa faca parte din concept, pentru ca atunci cand l-am intrebat pe manager ce e cu ele, nu intelegea despre ce vorbesc.

Politică și Delicatețuri e un show de televiziune al lui Mireca Dinescu, si de aici vine numele restaurantului. El se tot ocupa de bucataria romaneasca traditionala de ani buni si ii mai afce ajustari, pe ici, pe colo, schimband cate ceva la retete, adaugand una sau alta. E o bucatarie creativa, pornind de la bucataria traditionala romaneasca, cea taraneasca, insa foarte aproape de aceasta, cu mici insertii de creativitate. Diferenta de gust – atunci cand exista – vine din calitatea produselor si ingredientelor, despre care Dinescu spune ca le aduce din surse indepartate, autentic traditionale, taranesti.

Dar nu am apucat sa profitam prea mult de aceasta originalitate, pentru ca nu aveau bucatar! Era ora pranzului, trecut de unu, si bucatarul plecase in piata dupa cumparaturi! Asa ca au putut sa ne dea doar ce era deja gatit din zilele trecute, o salata de vinete, iahnie de fasole, o tocanita.

Managerul ne-a spus ca bucatarul e chiar Mircea Dinescu, el gateste la Politică și Delicatețuri. La ridicarea mea din sprancene a repetat asta si a insistat. Ma rog… Salata de vinete a fost buna, iahnia de fasole cu niste aschiute de carnati deasupra a fost gustoasa. Tocanita buna si ea, daca reuseai sa o separi din balta de untdelemn.

Politică și Delicatețuri, un restaurant care-si selecteaza clientii

Serviciul a fost foarte bun pana si-a facut aparitia managerul. S-a ocupat de noi o chelnerita minuscula, plapanda, adorabila, atenta si saritoare, esenta insasi a ospitalitatii si a ceea ce inseamna client-service, in general.

Si apare si managerul… Un nenorocit! L-am intrebat de ce nu au facut ordine si de le l-a trimis pe Mircea Dinescu la piata chiar in timpul pranzului, ca sa tina clientii nemancati, sau sa manance ce a mai ramas prin frigider. Fiindca intre timp au venit si altii, nu stiu ce le-a dat lor sa manance. Am facut atata drum pana la Politică și Delicatețuri ca sa mananc salata de vinete si iahnie, in lipsa de altceva, si nu prea mi-a convenit. Mai ales ca vrusesem sa sun inainte, sa vad daca e deschis si ce au de mancare, insa nu s-au invrednicit sa puna vreun numar de telefon pe undeva.

A raspuns obraznic, ceea ce m-a enervat si mai tare, desigur. A fost arogant si impertinent in orice replica si in orice gest, pana cand m-a dat afara din restaurant, spunand ca isi rezerva dreptul sa-si selecteze clientii.

Managerul vorbea cu clientii din spatele meu. Nu eram atent, nu am auzit ce vorbeau, insa instinctiv, fara sa-mi dau seama am devenit atent cand discutia a ajuns la chelnerita. Le zicea managerul, cu un ton justificativ, ca e tanara, abia angajata, si ca trebuie sa invete. Matahala de om care nu trebuie sa fii lasat liber printre clienti, eu cred ca tu trebuie sa inveti de la chelnerita plapanda ce e acela client service, nu invers, nenorocitule… (GB – octombrie 2019)