Rar mi-a fost dat sa vad o coada cu lista de asteptare ca sa mananci sandviciuri si omlete. Sigur, nu se duc doar pentru mancare toti oamenii aceia la Simbio, si nici pentru preturile mici, presupun. Totusi, pe toti cei din jur i-am vazut mancand cu pofta, nu prea i-am vazut facand altceva, ca in alte locuri boeme, de pilda.
E tare interesant de vazut cum se formeaza clientelele diferitelor restaurante, cafenele si ale altor localuri, mai ales clientelele boeme, bine delimitate, stratificate si marcate sociologic. La unele dintre aceste locuri de adunare a boemelor poti identifica punctul de atractie, catalizatoril initial: poate sa fie persoana care a deschis sau care anima respectivul loc, pot sa fie niste activitati specifice (activitati culturale, discutii, proiectii, happeninguri etc.), o anumita ambianta (gradina, terasa, design etc.), proximitatea fata de anumite comunitati din target (aproape, sau pe langa centre culturale, academice etc.), noutatea si originalitatea demersului, anumite tipuri de servicii, bucatarie si mancaruri mai putin obisnuite, de obicei la marginea sau in afara mainstream-ului, si cate si mai cate.
O astfel de clientela bine conturata se formeaza foarte repede, de obicei, in cateva saptamani, cel mult, dupa care se autointretine, uitandu-se de factorul federator, care nici nu mai intereseaza, de fapt, odata ce clientela a fost formata si informatia diseminata.
Pentru clientela boema e esential ca personalul care serveste sa fie din aceeasi categrie sociala, sau foarte apropiata, oricum, sa afiseze aceiasi markeri si sa reactioneze la aceiasi stimuli sociali ca si clientii. Nu mi-e foarte clar cat de repede si cat de mult contribuie prezenta initiala a unui astfel de personal la formarea clientelei boeme, dar intuitiv cred ca are un rol decisiv inca de la inceput. Cu alte cuvinte spus, cine vrea sa-si atraga o clientela boema e obligat sa-si angajeze personal boem inca din prima zi, fiindca dupa aceea s-ar putea sa fie prea tarziu.
Simbio e deschis de ani buni, asa ca nu mai poti deduce cum s-a format clientela lui boema doar uitandu-te cu atentie la ei si la ce fac. Cei care stiu cum s-a format si cum a evoluat aceasta clientela sunt rugati sa ne spuna. Simbio are cate putin din toate: e pe Negustori, pe strazile frumoase ale adevaratului Bucuresti vechi, cel din cartile de literatura interbelica, strazi liniste, cu multa poezie, pe care poti merge linistit cu bicicleta. E amenajat exact dupa moda vremurilor si dupa asteptarile consumatorului: minimalist, auster, masa sociala in mijloc, la comun, bucataria in salon, la vedere, o gradina frumoasa, nici mica, nici mare, dar cu multi gutui, coopaci neobisnuiti si rari intr-un oras mare.
Si personal exact cum te-ai astepta sa fie, bineinteles, tineri, cu figuri si cu gestica de oameni educati, care in scurt timp se vor duce catre diverse cariere, poate ca unele dintre ele chiar stralucite.
Am asteptat aproape trei sferturi de ceas un hamburger si un ou, intr-o camaruta minuscula si neaerisita, stresati ca sa ajungem cat mai repede inapoi in masina ca sa dam drumul la aerul conditionat. Noroc ca am mai conversat cu chelnerul care s-a ocupat de noi, sau cum s-or chema cei care se ocupa de tine in localurile boeme. Dupa ce a spus o prostie la inceput, fara sa se gandeasca, s-a repliat repede si am avut niste schimburi interesante de idei despre clivajele intergenerationale. Pacat ca avea mult de lucru, parea interesant de aflat cum se vede lumea dinspre partea aceea.
Abia acum, dupa ce am scris tot ce e mai sus, mi-a dat prin minte sa ma uit mai atent pe site-ul lor si am vazut ca au si o mansarda interesanta in care fac diverse evenimente is lucruri pe care chiar te-ai astepta sa le gasesti intr-un astfel de loc, asa ca lucrurile incep sa se mai lege, inseamna ca toti oamenii aceia nu vin doar ca sa manance o mancare relativ banala, chiar daca e ieftina. Cei mai multi sunt tineri si foarte tineri, elevi de la liceele bune si studenti de la facultatile serioase, din ce am vazut rotindu-mi ochii in jur, i-am etichetat eu, facand apel la toata experienta mea de un sfert de secol de evaluator de oameni si de profiluri, cativa din categoria celor care se cred tineri, incercand din rasputeri si ostentativ sa se convinga singuri, dar si pe altii, ii stiti foarte bine…
Am plecat de la Simbio hotarat sa gasesc o definitie operationala a boemei, cu care sa pot face o lista a unor astfel de locuri din Bucuresti si, in final, sa pot arata convingator de ce cred ca un loc e mai boem decat altul. Am cerut ajutor, sa vad daca il primesc si cum o sa ma descurc cu acest nou proiect…
Referinte
Ieri m-am hotarat sa studiez sistematic cum se formeaza o clientela boemaRar mi-a fost dat sa vad o coada cu lista de asteptare ca sa mananci sandviciuri si omlete. Sigur, nu se duc doar pentr...
Comentarii (2)
Am cunoscut Simbio de cand era in Centrul Vechi. Am aflat despre ei de pe un blog de cooking, si asa am ajuns in camaruta vizavi de Bordello. Inca de atunci reteta de succes era plamadita: mancare urbana, preturi medii (in jur de 20 lei portia), chelnerii asa cum ii descrieti atat de articulat d-voastra si uneori intalniri tematice (imi amintesc de saptamana burgerilor). Pe mine m-a cucerit si povestea antreprenoriala a celor 2 tinere ex-corporatiste care au infiintat businessul. Ma bucur ca functioneaza ca poveste de succes si noi avem un loc interesant pe care sa il frecventa. Am citit si articolul de ieri cu initiativa d-voastra si mi-ar placea sa va insotesc intr-un din vizite in locuri boeme, fiind o persoana care va urmareste recenziile din perioada Restograf. Multumesc pentru oportunitate! Cum facem? 🙂
Multumesc, lucrurile par acum si mai interesante la Simbio. Te rog sa-mi scrii pe adresa de la birou: gb@restocracy.ro. GB