Ciao Niki (restaurant)

Taxa de vedeta la Ciao Niki

Ciao Niki e o bacanie cu produse italienesti si mic bistrou de paste si alte cateva maruntisuri pe Eminescu. Nu sunt neaparat mai bune decat ale altora, insa duduia care poarta numele osteriei a reusit sa-si faca un PR bun, a gasit un culoar mass media care sa-i construiasca un brand de specialist in bucataria italiana traditionala si se foloseste de el, asa cum e si normal sa faca.

A profitat din plin de notorietatea pe care cei din media pot sa o construiasca oricand si oricui, cu mare usurinta, si s-a mai deschis un local. Un restaurant in toata regula, de aceasta data, intr-o mare casa boiereasca in Bucurestiul vechi, pe la Armeneasca si Biserica Popa Rusu.

Vazuta de afara, doar prin usa deschisa, fiindca era carantina in oras si doar terasele restaurantelor deschise, casa arata impresionant, ca in filmele de epoca. Iar terasa inca si mai spectaculoasa, pentru ca e o curte imensa, imprejurul casei, cu copaci batrani si multa verdeata.

Meniul destul de lung, dupa obiceiul bucurestean, e din bucataria italiana traditionala, cu mici incercari de originalitate, dar nimic special din acest punct de vedere. Mancarea a fost buna, insa nu ceva pentru care sa imi doresc sa ma duc neaparat si a doua oara. Si asta mai ales din cauza preturilor, care sunt mari. Probabil ca o buna parte din banii aceia ii platesti ca sa ai prilejul sa o zaresti pe domnisoara Niki, daca esti atat de norocos incat sa ti se arate in ziua respectiva.

Am mancat…

Fantasia dello chef, cu niste prosciutto pe o vanata, anghinare murata si patrunjel, o gustare de vreo 60 de lei, apoi niste paste funghi porcini cu trufe, la 55 de lei si acestea. Un fel de supa mai groasa cu un sos prin care cu greu gaseai pastele – bune la gust, dar as fi preferat sa mananc paste, nu sosul cu lingura, pe care am ajuns sa-l mananc pe paine pana la urma, de foame pana sa vina urmatorul fel. Midiile in sos de vin au fost mediocre. Cea mai buna, pana la urma, a fost o mamaliga cu doua bucatele de carnat (polenta con salsicia norcia), pentru care am transferat alti 65 de lei de pe cardul meu pe al ei.

Serviciul a fost si el de mentionat, cu un chelner cu care nu aveai ce discuta, nici macar lucruri simple, insa cu o chelnerita fasneata foc, dezinvolta si cu chef de vorba.

La Ciao Niki mergi pentru ca e un restaurant frumos, fara indoiala, inainte de orice altceva. Mancare italieneasca bunicica e absolut suficienta pentru cei mai multi bucuresteni, asa ca prevad ca ii va merge bine atata vreme cat o sa apara in continuare in televizor si pe Internet. Si se vor gasi mereu destui care sa bage mana adanc in buzunar pentru un astfel de privilegiu… (GB – octombrie 2020)

Bucataria italiana traditionala Ciao Niki

Casa si Terasa Ciao Niki

Bucurestiul vechi la Biserica Popa Rusu

Barbatii stau la coada in magazin ca sa-i faca curte lui Niki

De Niki a auzit tot Bucurestiul, pentru ca ziarelor le place cand o fata tanara, frumoasa si supla se intoarce inapoi in Patrie, dupa ce a stat cine stie pe unde, ca sa deschida o mica afacere. Si nu orice afacere, ci una in care ea si munceste, se ocupa si de business, de clienti, raspunde si ziaristilor si curtezanilor. Iar daca mai e si dezinvolta si impetuoasa, asa cum e Niki, succesul e garantat, toata lumea vine sa-i ia interviu si sa o filmeze.

Niki e o fata frumoasa, supla, inalta, impetuoasa, cu o voce sonora, autoritara si dominanta, foarte priceputa la marketing si la afaceri, si care stie sa si gateasca bine, pe deasupra. Nu e de mirare, deci, ca e obligata sa stea de vorba mai mult cu tot felul de cetateni care isi fac drum pe la micul ei magazin ca sa cumpere o maslina, o spagheta sau o frunza de salata decat cu clientii care mananca acolo.

Supla Niki si-a deschis acum cativa ani o… citeste tot