Mahala

Mahala – Divergentele persista

Periodic sunt admonestat ca ii subevaluez pe cei de la Mahala, de la Palatul Bragadiru din Rahova – ca nu le apreciez mancarea pe cat ar merita, mai precis spus.

M-am dus din nou acum, desi drumul e lung pana acolo, si am luat si un prieten elvetian, umblat prin toate restaurantele mari ale lumii. Iau “ajutoare” cu mine de fiecare data cand ma astept la critici, ca sa pot da mai multa greutate celor scrise de mine aici.

Si ca sa incep cu concluzia: nu mi s-a parut mai buna mancarea de la Mahala decat o stiam de la vizitele trecute. Au mancare buna si chiar foarte buna, unele feluri, asa cum a fost tartarul din biban de mare, de pilda. Florile de dovlecel umplute cu urda si sos de masline au fost bune, la fel ca data trecuta, insa nu ceva de remarcat in mod spacial, si nici iepurele cu masline la cuptor in oala de lut, chiar daca frumos prezentat cu cupola aceea de aluat rumen deasupra. A fost bine facut iepurele, insa o tocanita mai degraba obisnuita, din care nu prea poti scoate mai mult. Toata painea a fost prajita – alt obicei enervant si foarte larg raspandit in restaurantele bucurestene. Deserturile au fost bune, insa rar primesti un desert despre care sa spui ceva de rau. Cafeaua destul de comuna, si cred ca nu din cauza cafelei, ci a masinii sau a felului in care o fac ei.

Serviciul nu a fost bun la Mahala de data aceasta: impersonal, neatent, raspunsuri cu jumatate de gura, cat sa scape de tine mai repede. Si, la fel ca aproape toti chelnerii din Bucuresti, nu vor sa faca decat un singur lucru o data. Duc mancarea la o masa, de pilda. Apoi se intorc cu mainile goale, insa nu se mai uita in stanga sau in dreapta, daca tot sunt acolo. Au trecut de vreo zece ori pe langa noi, cu ochii in pamant sau uitandu-se la Casa Poporului din zare. De ce fac asta, si de ce ii lasa managerii sa lucreze in acest fel, e mare, mare mister.

Unele portii sunt destul de mici la Mahala, insa preturile nu. Clienti au destui, erau si in salon si pe terasa.

Am vazut acum si salonul din spate, despre care nici nu stiam ca exista, arata bine. In general, ambianta de la Mahala mi s-a parut ceva mai placuta decat cea din amintirile mele, probabil si datorita terasei, in care acum am intrat pentru prima data. Arata bine gradina, sunt multe plante, dealul din spatele Palatului Bragadiru contribuie si el substantial.

Mahala e un restaurant bun si serios, fara indoiala, meniul e creativ si bine facut. Nu cred ca au vreo mancare pe care s-o lasi in farfurie din cauza gustului, insa nici intre primele restaurante din Bucuresti nu-i pun, cand vine vorba despre mancare, asa cum am auzit mai multe pareri pana acum… (GB & KM – august 2018)

Poti face din aproape orice o delicatesa, cand iti pui capul la contributie

Mahala din Palatul Bragadiru e unul dintre restaurantele in voga in acest moment, si pe buna dreptate, pentru ca au acolo un chef bun, creativ, care stie bune cum stau lucrurile intr-o bucatarie si care a reusit sa umple restaurantul nu stiu cu ce clienti, pentru ca nu au aproape pe nimeni in jur, care sa poata veni pe jos pana la ei.

Mahala e primul din seria de restaurante ale Palatului Gragadiru, cum vii dinspre Bulevardul Libertatii. Amenajarea iti sare in ochi, e drept, insa nu toturor in felul in care si-a propus arhitectul care s-a ocupat de amenajare sa se intample. Mie si lui Cristi, invitatul meu, ni s-a parut fortat, fara prea multa noima, dar nu conteaza asta, fiindca toata lumea vorbeste despre mancarea de la Mahala, nu despre pereti.

Care mancare e destul de originala, un fel de bucatarie urbana mai elaborata, muncita bine la retete si in bucatarie. Noi am luat… (citeste tot)

Palatul Bragadiru, cu mai multele sale restaurante: Mahala, Costeraria, Suzana Ribs & Wings, Aida Bistro, si imprejurimile lui, cu alte restaurante: Beraria Germana Bucuresti, Ivan Pescar & Scrumbia Bar si altele in apropiere…