Restocracy

Am ajuns din nou la Savart, de data aceasta la invitatia lor, ca sa-mi prezinte noul meniu, alcatuit in urma concluziilor trase la jumatate de an de la deschidere. Ocazie cu care am intrat si in salonul amenajat modernist, Art Nouveau – cubist – Art Deco, in ton cu stilul arhitectonic al fostei case a lui Nicu Ceausescu. Pozele surprind destul de bine ambianta distinctiva de la Savart, bine realizata, cu materiale de cea mai buna calitate. Insa in aceasta privinta stiu ca parerile vor fi impartite, asa cum au fost si in grupul nostru: lui Cristi si lui Kaspar le-a placut tocmai griul cald care nu a fost pe gustul meu; mie imi plac intotdeauna banchetele in restaurante, fiindca saunt mai comode, insa lui Kaspar nu, si tot asa. Si inca ceva: au un pian valoros acolo, sper sa ajunga sa-l foloseasca asa cum se cuvine…

Eu consideram pana acum Savart un restaurant cu bucatarie frantuzeasca, data fiind formatia si experienta bucataresei sefe, care e si asociata. Insa noul meniu il plaseaza clar in zona multicuisine, o tendinta naturala si la moda acum, de cand cu globalizarea si cu accesul total la informatie. Si e important de mentionat ca au in meniu o parte destul de consistenta si de credibila cu mancaruri vegetariene – inca o raritate in Bucuresti.

Noi am primit asa:

Duo de Foie Gras – Terina si mousse de foie gras cu confit de fructe, jeleu de gewurztraminer si mix de salate foarte bun, si care ar fi aratat mult mai bine in farfurie fara salata aceea, care nici nu aducea nimic in plus nici la gust, dupa parerea noastra.
Samossas crocante cu fenicul, ciuperci shiitake, morcov, praz si tofu, sos sweet chilli cu lime si sos de soia light – niste pachetele cu legume bune la gust dar nu foarte inspirat prezentate.
Flan de vinete cu rosii confiate, sos de ardei copti cu ulei de usturoi si branza Gruyere – surprinzator de bun acesta, stiind ca dintr-o vanata nu poti scoate prea multe.
Bavareza de avocado cu somon scotian “Label Rouge” marinat in casa dupa metoda Gravlax, jeleu balsamic, chives, coacaze rosii si susan negru, cu crema de avocado foarte buna, in special.
Pastrav romanesc la cuptor cu fasole alba untoasa, rosii coapte si sos de usturoi cu patrunjel si lamaie – o combinatie apreciata mai mult de ceilalti si mai putin de mine, nefiind un fan al boabelor de fasole, si cu atat mai putin in mancarurile sofisticate; pastravul a fost bun la gust, insa, din nou, eu astept intotdeauna si un sos langa carne sau peste, cand e vorba despre bucataria fina.
Creveti la tigaie in sos picant cu usturoi si verdeturi, crochete de polenta cu parmezan si rosii uscate; si acestia au fost buni, combinatia cu mamaliga fiind interesanta; nu am ghicit daca sosul a fost facut chiar de catre ei, in bucatarie; si apoi, eu as pune crevetii necuratati doar cand sunt fripti, ca sa nu te chinui sa pescuiesti solzii din sos sau din mancare, tot timpul cu teama sa nu fi ramas vreunul pe care sa nu-l vezi si sa afli de el abia dupa ce l-ai inghitit.
Salata SAVART, cu bulete crocant-cremoase de branza de capra invelite in panko, baby spanac, andive, radicchio, smochine posate in vin, vinegreta de rodie – foarte buna, aceasta.
Piept de rata, fasole verde cu sos de vin, portocala proaspata, chives si dukkah; excelenta rata, cel mai bun fel de mancare din tot ce am avut pe masa; fasolea verde la fel. Am fi preferat un sos alaturi, ca la orice carne si peste, dupa cum am spus, insa si portocala a fost buna.
Couscous de Marrakesh cu vita, dovlecel, ridiche alba, telina apio si naut, aromat cu ras-el-hanout, migdale si stafide; cuscusul a fost mediocru, insa zeama de la vita a fost surprinzator de buna, ingredientele si condimentele si-au facut bine traba; totusi, acesta e un fel de mancare destul de rudimentar, nu cred ca ar avea ce sa caute langa celelalte feluri, in meniul unui restaurant care bate catre bucataria fina.
Crochete de mamaliguta la gratar cu sos de ciuperci, ceapa, ardei, usturoi si patrunjel – o tocanita buna pentru vegetarieni, insa nu vreo delicatesa; pusa ca sa completeze meniul vegetarian.

Deserturile au fost bune, dupa cum era si de asteptat:

Budinca de tapioca cu lapte de cocos, confit de fructe exotice, ghimbir, lime, piper rosu si fulgi de migdale;
Cheesecake “Foret Noir” cu jeleu de visine si crema de ciocolata;
Crème brulee cu vanilie si apa de flori de portocal.

Savart ne-a aratat, deci, ca are o bucatarie creativa si diversificata, cu mancare buna. Nu atat de fina si de bine pusa in farfurie pe cat o prezinta ei pe site, insa consistenta si cu gust. La Savart mergi ca sa mananci si sa bei bine, iti poti lua un fel de mancare in plus cu aceiasi bani pe care in alta parte ii dai pe o jumatate de pruna cruda sculptata, alaturi de un fir de sparanghel taiat de-a lungul.

Savart e un restaurant in care poti merge des daca locuiesti sau lucrezi in zona, pentru pranzul sau cina de zi cu zi, daca iti permiti sa nu mananci doar semipreparate de la Metro si pizza. Mai ales ca in centrul centrului sunt surprinzator de putine restaurante cu mancare buna si serioasa, si cu adevarat muncita si pregatita in bucatarie. E printre putinele alternative la mancarea italieneasca industriala de la cele cateva restaurante de volum din jur, sau la cea fina si rafinata, dar foarte scumpa de la marile hoteluri sau restaurante sofisticate.

Si inca ceva: stiu marea gradina inca de cand a fost deschis primul (din informatiile mele) restaurant acolo, The Theatre. Vara e un peisaj rar in inima Bucurestiului. Sper sa vedem ceva asemanator acolo la primavara, sa-i redea farmecul de care isi aduc aminte multi bucuresteni. (GB – decembrie 2018)

Bucataria Savart

Saloanele si terasa Savart

O promisiune inca neonorata

George Butunoiu

Aceea a fost casa lui Nicu Ceausecu, cand taica-su facea ce voia in tara. Apoi a venit Ion Caramitru si i-a luat-o, fiindca a fost cu revolutia. Nu s-a mutat el acolo, cum ar fi facut altii, ci a facu...