Bucatarie fina la Timpuri Noi (cartierul, nu vremurile)

Nu credeam ca voi gasi un restaurant cu bucatarie fina dincolo de centru, adica spre sud, est sau vest de Piata Universitatii, pentru ca toate acestea sunt spre nord, dupa cum se stie. De aceea, surpriza a fost cu atat mai mare sa-l gasesc undeva spre Timpuri Noi, Vitan sau ce cartier o fi acolo, pe Bulevardul Mircea Voda, in partea dinspre Splaiul Unirii si Nerva Traian.

Nu e Haute Cuisine, sau fine dining, cum i se spune aici, insa in lista noastra de restaurante cu bucatarii fine de pe Restocracy am pus si alte vreo 20 de restaurante care sunt la fel, au mancare mai fina si mai sofisticata decat altele din Lista, insa cu adevarat sofisticate sunt doar cateva, foarte putine. Am fost putin pretentiosi la alcatuirea acestei Liste, ca sa nu ramanem cu ea goala, totusi…

Asadar, am gasit la parterul unui bloc de pe Bulevardul Mircea Voda un restaurant cu nume sirian, Sardin. Apoi ne-am lamurit ca e un restaurant cu bucatarie italieneasca, numele avand legatura cu Sardinia, presupun. L-au deschis in ianuarie 2017.

Sardin e un restaurant mare, ocupa un spatiu comercial deschis de parter de bloc, cu putini stalpi de sustinere. Au un singur salon, in forma de L, iar afara au o terasa destul de mare si ea, tot in L, pe doua laturi ale galbenei cladiri. E foarte bine amenajat, fara economie, in stilul industrial deja arhiprezent in localurile bucurestene. Sigur, cu betonul peretilor la vedere, mai putin instalatiile, cred, fiindca tavanul inalt e acoperit cu ceva lemn brut, daca imi mai aduc acum bine aminte, pentru ca scriu la cateva saptamani de la vizita la ei.

Amenajarea e ingenioasa, decorurile originale, probabil ca e acelasi arhitect care a facut multe alte restaurante din Bucuresti, cam in acelasi fel. E foarte luminos, au zone intregi cu pereti de sticla pe ambele laturi care dau catre strada, e o atmosfera meridionala, vesela, de vacanta. Muzica era stridenta si nepotrivita, mi-am adus aminte pentru ca a trebuit sa ne ridicam ca sa-i rugam sa faca ceva cu ea, ca sa nu plecam indispusi de acolo.

Meniul nu e sofisticat, dar nici banal nu este. Nu incearca sa epateze cu denumiri lungi si bombastice de feluri de mancare, merg pe formula, cinstita de altfel, cu gustul mancarii care vine din calitatea produselor si ingredientelor si din grija si exigenta chefului fata de tot ce iese din bucatarie. Am descris-o ca venind de la o bucatarie italiana clasica dar augmentata, ca sa o putem diferentia de cea clasica „ordinara”, intalnita la aproape toate restaurantele cu specific italian din oras, dar si de cea fine dining, despre care am spus deja ca nu e cazul aici.

Am primit amuse bouche, ceea ce a fost o surpriza placuta. Apoi o caracatita buna cu niste cartofi mai putin buni, pe exasperantul „pat de rucola”, pe care ne-am intristat sa-l vedem si aici. Vitello tonnato a fost bun, dar nu iesit din comun, insa sosul de ton a fost excelent, si asta ne-a atras toata atentia. Si iarasi decor cu frunze de salata, ca la ultimul birt de cartier… 🙁 Ravioli cu coada de vaca au fost foarte buni (sau bune, oare cum se zice?), sosul la fel, ceea ce ne-a confirmat definitiv ca in bucatarie e un mare bucatar. Am mai luat lasagna cu legume, foarte buna, un rasol de vita (osso bucco) asa si asa, fructe de mare la fel, destul de bune, insa nimic deosebit. Crevetele a fost bun, legumele bune si ele, si iarasi aici s-a vazut mana unui mare bucatar. Sa frigi carne si peste e usor, orice bucatar prost poate sa o nimereasca daca are o carne de bna calitate, insa sa faci niste legume care sa placa unor oameni pretentiosi, nu e la indemana oricui. Piureul de telina a fost bun, painea foarte buna.

Langa noi, niste fete elegant imbracate, mancau hamburgeri!!! Saracele… 🙁

Am citit pe site ca la Sardin au un chef care a lucrat prin restaurante mari din lume, chef cu care se mandresc, si au si de ce. Cred ca e cel din poza, cu fes. Sardin e unul dintre putinele, foarte putinele restaurante din Bucuresti in care stiu sa faca sosuri bune, si chiar sosuri fine. Fiindca sosurile fac diferenta dintre marile restaurante si celelalte. Poti lua carnea si pestele de la exact aceiasi furnizori ca ai marilor restaurante, cele de Grande Cuisine, Michelin, fine dining sau cum vreti sa le spuneti. Legumele la fel, retetele sunt pe Internet acum, toate, echipamentele si aparatele de bucatarie sunt accesibile tuturor, chiar si cele mai sofisticate. Insa sosurile trebuie facute in bucatarie, pe acestea nu ti le aduc furnizorii. Si aici e diferenta, dupa cum am spus!

Am scris de multe ori aici, pe site, despre sosurile din Bucuresti. Merg la restaurante scumpe, intreb ce au mai bun acolo, ei imi spun ca asta si asta. Si cu ce sos vin? Poftiiiim? Doriti si sos? Aaaaa, stati ca vorbesc eu cu cheful sa va faca unul, stie el un sos foarte bun, pune rosii proaspete, masline, putin usturoi, ulei de masline de cea mai buna calitate, stiti, noi avem un furnizor special pentru asa ceva, si gata sosul!

Asadar, la Sardin poti avea si mancaruri cu sos, si inca unele cu sosuri chiar foarte bune, facute la ei in bucatarie, nu de la Heinz. Si tu sa mananci carne cu paine, hamburgeri cu sos ketchup! Stateam si ma gandeam, oare cum o fi sa fii insurat cu o femeie din asta? Doamne, Dumnezeule…

Si mai au un bucatar foarte pasionat si talentat la Sardin, e cel din poza, cu tatuajul. Are 18 ani. A venit la noi la masa si ne-a explicat ce si cum a gatit, ne-a lasat masca. Va ajunge un mare chef, sunt sigur de asta, si peste doi sau trei ani va fi mai bun decat cei mai multi care acum sunt vedete de televizor pe o piata gastronomica in care femeile imbracate elegant mananca hamburgeri. O sa mai auziti de el.

Si serviciul a fost bun la Sardin, cu o chelnerita foarte placuta, calma, naturala, care ne-a zambit de multe ori. Preturile sunt rezonabile. Clienti erau, cativa mancau si altceva decat hamburgeri.

Sardin e, asadar, unul dintre restaurantele mari ale Bucurestiului, pe care il recomand acum tuturor celor care ma intreaba unde sa se duca pentru o mancare cu adevarat buna. Si fiindca are si preturi decente, cu atat mai mult le pot recomanda si celor care vin de departe sa faca un drum pana in Timpuri Noi, Vitan, Dudesti sau cum s-o mai numi cartierul acela. Chiar merita… (GB – august 2017)

Save