Teatrul National din Bucuresti e imens, are sute de camere, sali, holuri si spatii de toate felurile. A fost absurd ca zeci de ani nu s-au invrednicit sa dea unul dintre acestea pentru un restaurant, cafenea sau ce o fi fost. Au pus ei niste tonete cu suc si biscuiti, una in interior si una afara, au decis ca nu meritam mai mult. Bine, macar, ca in ultimul ceas s-au lamurit si ei ca atatia ani i-a durut in de nevoie clientilor lor si au revenit la normalitate. Si nu cu unul, ci chiar cu doua restaurante!

Au mai fost restaurante la Teatrul National, cu multi ani in urma. Intaiul a fost Premiera, si era cel mai bun si mai de succes din Bucuresti, la putin timp dupa Revolutie. Apoi Nemo, despre care nu stiu nimic. Acum, din mai, cei care au grupul The Embassy au deschis un mare restaurant. L-au numit Angelo Grasso, original si interesant, acesta fiind un om de teatru italian. Fiindca si restaurantul e italian, intr-un mare teatru… 🙂

Si atentie la pronuntie! Angelo Grasso se pronunta in italiana, cu accentul pe a-ul fiecarui cuvant, ÁngeloGrásso, si fara pauza intre cuvinte. Sa nu spuneti, cumva, Angélo, gráso!, mai ales daca sunteti langa o femeie pe care o cheama Angela, si nu e chiar in forma maxima…

Au luat spatiul in care au fost si celelalte restaurante, in spate, pe Tudor Arghezi, spre benzinarie. Terasa e foarte mare, cotita si pe partea laterala stanga a teatrului. Salonul e foarte mare si e impresionant amenajat, se vede mana uni arhitect bun acolo, cu un acces fara multe restrictii la cardurile de credit ale patronilor de la The Embassy. Unii vor zice ca florile si plantele sunt de plastic, deci nu stiu ce. Da, dar eu le prefer de o mie de ori zidurilor si tubulaturilor industriale, si chiar ma bucur ca oamneii acestia au rezistat tentatiei de a darama si Teatrul National pana la fierul beton. Sau or fi vrut ei, dar s-a opus Caramitru, cine stie… Bine ca m-au lasat sa fac poze de data aceasta, pentru ca la celelalte localuri ale lor nu mi-au dat voie. Si terasa e bine amenajata, insa nu atat de originala ca interiorul.

Patronul si cheful Angelo Grasso

Mi-au spus ca patronul de la Angelo Grasso, si asociat al The Embassy, e un bucatar care a gatit zeci de ani prin Italia, si acum gateste personal si aici. Intr-adevar, meniul e din bucataria italiana clasica. Destul de cuminte, nimic prea original. Nu e bucatarie fina sau creativa, insa e mancare buna, muncita in bucatarie, atent pregatita si prezentata. Am mancat scoici, paste cu frucre de mare, ciuperci cu sos si un porc tot cu sos, destul de bune toate. Si desertul foarte bun si spectaculos prezentat si preparat in fata ta, o versiune interesanta de tiramisu.

Serviciul a fost bun, cu o matahala de chelner care ne-a surprins foarte tare si foarte placut cu felul natural de a vorbi si a se purta, cu lipsa de ostentatie si cu aerul sau de personaj de teatru sau de film. Preturile normale, foarte rezonabile, chiar, daca ne uitam in farfurie, in jur, pe geam pe terasa afara si, mai ales, in curtile celorlalte restaurante. Clienti erau, toti afara, pe terasa, in canicula. Ciudati oameni, mai ales ca inauntru aerul conditionat era foarte eficient.

Cei de la The Embassy au facut si terasa de pe acoperisul Teatrului National, dar aceea nu se cheama tot Angelo Grasso, ci altfel. O sa scriu si despre ei, dar trebuie sa ajung seara, pentru ca sunt deschisi doar dupa ora 18.

Angelo Grasso e primul restaurant foarte bine facut al celor de la The Embassy, despre care nu prea am scris de bine pana acum. Sunt sigur ca le va mege bine, era mare, foarte mare nevoie de un astfel de restaurant la TNB… (GB – septembrie 2019)