Apoi boema in productia de serie

Am scris despre Lente de pe strada General Praporgescu, care a fost primul bistrou deschis de oamenii aceia. Apoi s-au pus pe facut business, si au mai deschis inca doua, Lente din Dionisie Lupu, la Piata Lahovari, si Lente de pe Arcului, Mansarda Lente, cum am vazut ca ii mai spun.

Pe Lente din Dionisie Lupu l-au industrializat, l-au fabricat pana in cel mai mic detaliu, dar macar e bine ca pe Lente din Praporgescu l-au lasat “natur”, asa cu a fost de la inceput.

Nu e nimic rau in asta, piata e foarte avida si toate „boemele” (neo-boema, sau post-boema, mai exact spus) isi au loc pe o piata care va creste foarte mult in urmatorii ani, fara indoiala: si boema artistica, si cea hipster, mai ales, cele corporatiste, artistice, academice, cele ale subculturilor, foarte tare, cea studenteasca si altele care nici nu au aparut inca, acum, cand scriu.

Lente a fost printre deschizatorii de drumuri pe piata boemei bucurestene. Cand au deschis ei, acum mai multi ani, putini intuiau potentialul acestui tip de local. Nici ei nu cred ca stiau unde vor ajunge cand l-au facut. Presupun ca au vrut doar sa aiba un mic bistrou, o cafenea sau o terasa in care sa poata sa stea cu prietenii, sa primeasca musafiri. Conceptul a prins, clientii au inteles ca era natural si cu bune intentii, le-a placut, au revenit si au spus si altora. Iar patronii au inteles si ei repede ce era de inteles. Tot paragraful acesta e din articolul despre Lente din Praporgescu, dar e important sa reamintesc.

Asa ca au trecut la faza urmatoare, la boema bine marketata, calculata, facuta dupa regulile si rigorile marketingului. Brandul exista deja, pasul urmator fiind sa-l intareasca si sa-l multiplice.

Nu stiu care dintre celelalte doua Lenteuri a fost al doilea deschis, dupa Lente din Praporgescu. La Lente din Arcului nu am fost inca, la cel din Dionisie Lupu am ajuns acum si am inteles repede despre ce e vorba.

In afara de brand, Lente din Dionisie Lupu nu are legatura cu Lente din Praporgescu. Desenele si picturile murale, vor spune unii, dar nu poti duce de nas pt toti cu asta. Lente din Dionisie Lupu, aproape de Piata Lahovari, e altceva. Au luat o casa mare, un casoi, mai bine zis, o frumoasa casa boiereasca, cu mai multe niveluri, numeroase odai, niste acareturi extrem de interesante in spatele curtii, nu stiu daca tot ale lor sunt sau daca au facut ceva in ele.

Curtea e frumoasa si ea, au facut o terasa cu tot ce ii trebuie. In spate au o curte cu iarba, si acolo se pot face, iarasi, multe. Bine ca m-au lasat sa fac poze, asta ma scuteste de o descriere pe care oricum nu as fi reusit sa o fac, boema e greu, imposibil de portretizat si explicat.

Incantatoarea chelnerita de la Lente din Dionisie Lupu

Tinerii si intelectualii patroni de la Lente (sa presupunem si sa le spunem asa) au invatat bine lectia si au facut ce trebuie la Lente din Dionisie Lupu, si rezultatul se vede, pentru ca am vazut multi oameni despre care stiu pentru ce au venit, fiindca nu te-ai astepta sa-i gasesti in localuri cu mancare simpla si ieftina.

Meniul e si el bine facut, mi l-au descris ca „street food”, adica putine feluri de mancare, relativ simple, cu care nu prea poti da gres. Preturi moderate, portii destul de mari, mancare destul de buna pentru ceea ce este, si a nu se compara cu ce nu e cazul a fi masurata.

Despre cat de important este serviviul in construirea unei boeme am scris mereu, si referirile la cat de bine au inteles acest principiu de baza cei de la Lente au fost dese. Ca dovada ca am pus doua chelnerite adorabile de la ei pe lista cu cei mai buni si placuti chelneri. Pe Madalina de la Lente din Praporgescu si pe o faptura incantatoare de la Lente din Dionisie Lupu, pe care am uita sa o intreb cum o cheama. (asta e iarasi o fraza pe care am luat-o cu totul din articolul despre Lente din Praporgescu).

Ca si Animaletto sau localurile boeme de la Palatul Universul, si boema de la Lente din Dionisie Lupu e construita dupa toate regulile si e bine marketata. Si tipul acesta de boema merge foarte bine pe o piata in crestere puternica, la fel ca si cel „natur” din Praporgescu, nu am indoieli in privinta asta. Nu numai ca e loc pentru toate boemele in Bucuresti, ci e chiar o cerere puternica si constanta. Si vom vedea in curand Lenteuri si in alte orase, sunt convins… (GB – august 2017)