Madalina, alta chelnerita a celor de la Lente, de la Lente din Praporgescu, de aceasta data. Se vede treaba ca stiu cum sa-si aleaga personalul, ca sa fie pe aceeasi lungime de unda cu clientii lor, multi dintre ei fideli, presupun. O fata maruntica, zambitoare, foarte placuta, atenta si grijulie, pe care te bucuri sa o ai in preajma. (GB – august 2017)

Chelnerita adorabila de la Lente din Dionisie Lupu (Piata Lahovari) – am uitat sa o intreb cum o cheama. Una dintre cele mai incantatoare fapturi pe care le-am intalnit eu in ultima vreme, si nu vorbesc doar despre chelneritele sau chelnerii din restaurante, ci asa, in lume… (GB – august 2017)

Anca, chelnerita de la Ali Baba, restaurantul cu specific oriental de la Piata Muncii. Cea mai maruntica chelnerita dintre cele pe care le-am vazut in ultima vreme, inimoasa si grijulie, a fost foarte trista cand i-am spus ca nu mi-au placut toate mancarurile de la ei. Saca i-ar sta in putinta, ar schimba lucrurile, sunt sigur… (GB – august 2017)

Dana, o chelnerita foarte atenta, grijulie si inimoasa de la La Estancia, restaurantul cu specific sud american din cartierul Primaverii. Empatica, naturala, muncitoare, cu reflexul de client service innascut. (GB – august 2017)

Carmen, chelnerita adorabila si cu tatuaje de la Muse Bistro; Zambitoare, atenta si grijulie, toate acestea de la natura, fara efort, fara sa se gandeasca. (GB – august 2017)

Raymond, chelnerul filosof de la Animaletto Pizza Bar; 27 de ani, de cateva luni angajat la Animaletto, probabil ca cel mai potrivit loc de munca pentru el, si invers, cea mai nimerita alegere din partea celor care l-au angajat acolo, greu de imaginat cineva mai potrivit. In semn de multumire, si-a tatuat pe mana logo-urile restaurantului… 🙂 (GB – iulie 2017)

Carina, chelnerita vesela de la Rawdia, cea mai adorabila faptura pe care mi-a fost dat sa o vad in ultima vreme, si nu numai intr-un restaurant, ci si asa, overall. Nu stiu daca era chelnerita, ceva sefa pe acolo sau chiar mai mult. Agitata, personalitate debordanta, vorbareata, cu voce sonora, naturala si dezinvolta, greu de imaginat pe cineva mai bine adaptat unui astfel de loc si unei asemenea clientele. Si foarte incantata sa stea la pozat, desi nu stia pentru ce, si nici nu m-a intrebat… (GB – iulie 2017)

Andreea, chelnerita careia ii place acest job de la La Finca by Alioli; de jumatate de an la La Finca, dupa multi ani de ospatarie in Spania. Inalta, bine facuta, energica si autoritara, sigura pe ea si pe meseria ei, naturala, cu chef de munca si de vorba, o prezenta care umple cadrul cand apare in peisaj… 🙂 (GB – iunie 2017)

Samy si Mary, chelnerii veseli de la Sis Kebab. Samy e fiul patronului, domnul Sami (sau Samy?), Mary e o chelnerita (si cred ca face mult mai mult decat atat) veche la Sis Kebab. Si pe ea o cheama la fel ca pe mama ei, tot Mary… 🙂 O fata vesela si dezinvolta, de parca ne stia de cand lumea si eram la ea in curte pentru un gratar, si un arab tinerel, abia ii ies tuleiele de barba musulmana, vesel foc si pus pe glume, sugubat, cu pofta de viata si de distractie. Ne-au binedispus teribil cei doi… 🙂 🙂 (GB – iunie 2017)

Victor, ospatarul de la Taverna Sarbului; chelner vechi, de meserie si de vocatie, vesel si optimist, te binedispune si doar prin simpla lui prezenta in apropiere. Saritor si grijului, a scris cu pixul pe fiecare cutiuta in care am luat ce a ramas de la masa, „ca sa nu va mai chinuiti sa le deschideti pe fiecare sa vedeti ce e inauntru…”. Si a pus si o semnatura dedesubt, pentru conformitate… 🙂 (GB – mai 2017)

Ramona, chelnerita buna la suflet de la restaurantul grecesc Octopus, din Parcul Herastrau; inimoasa si calda, empatica, s-a intristat foarte tare cand i-am spus ca nu prea mi-a placut mancarea de la ei… 🙁 Imi venea sa spun ca am glumit, ca mi-a placut, de fapt, fiindca ea era convinsa ca e chiar buna mancarea de la Octopus, numai sa nu o mai vada atat de amarata… (GB – mai 2017)

Liliana Grigore, o chelnerita adorabila de la restaurantul italienesc Modigliani de la Hotelul Intercontinental. Probabil ca lucreaza acolo de multi ani. De o buna-dispozitie si energie debordante, mi-a facut toata istoria meniului si a restaurantului, dupa care a ajuns si la fetita ei, care tocmai daduse bacalaureatul, la familie si la viata din zilele noastre. Parea foarte bucuroasa ca vede un client cu care sa stea si ea de vorba, presupun ca se plictiseste destul de tare in rest. (GB – mai 2017)

Pavel Antici e unul dintre chelnerii tineri de la Hanul Berarilor – Casa Elena Lupescu de pe Pache Protopopescu, asa cum sunt mai toti chelnerii de acolo si din toate restaurantele lui Dragos Petrescu, de altfel. Inalt, subtire, baiat frumos, in forma, neobosit, cu chef de glume si de viata, s-a prins repede ca nu trebuie sa continue cu replicile stupide dupa ce a dat-o pe prima. (GB – aprilie 2017)

Livia de la La Finca bt Alioli, restaurantul spaniol de pe Grigore Alexandrescu; maruntica, zambeste tot timpul, atenta si saritoare, neobosita (GB – aprilie 2017)

Marius, chelnerul taciturn de la Die Deutsche Kneipe, care se incadreaza foarte bine in „peisaj” si in atmosfera autoimpusa de la Die Deutsche Kneipe: mult mai informala decat te astepti, nu pun deloc pret pe amenajari si pe decoruri, te fac sa crezi ca esti la cineva acasa, invitat la cina, nimeni nu are costume sau alte semne distinctive acolo, mi se pare ca i-am vazut si in papuci, odata. Marius e „de-al casei” si se poarta ca atare, natural, fara nimic ostentativ – nici nu pare sa-i stea in fire, si daca chiar ar incerca, ar esua lamentabil, sunt convins. Politicos si atent de la natura.  (GB – aprilie 2017)

Cristi de la Veranda Casa Frumoasa; putin efeminat, dar natural si foarte placut, cu o politete innascuta, mereu zambitor; l-am privit suspiciosi la inceput, obisnuiti cu teatrul prost jucat al multor chelneri din restaurantele mari (intotdeauna barbati, aproape niciodata o chelnerita), insa ne-am dat seama repede ca e sincer. (GB – aprilie 2017)

Maria, alta chelnerita adorabila, la Zen Susi de pe George Calinescu. A lucrat inainte la Casa Doina, tot ca chelnerita. Politete naturala, empatie, grija instinctiva pentru client… (GB – martie 2017)

Miki de la Roberto’s, unul dintre restaurantele Hotelului Hilton – cea mai adorabila chelnerita pe care am intalnit-o eu ever, in deloc scurta mea viata si zilnicele umblari prin restaurante. Ne-a binedispus teribil, ne-a inveselit seara mie si prietenului meu cu care am stat la masa… (GB – martie 2017)

Nicu Hotin, sef de sala sau chelner la Casa Doina, acolo de 27 de ani; chelner de meserie si prin vocatie, de moda veche, asta a facut toata viata, probabil o va face si in continuare. Bine facut si foarte in forma, cu chef de vorba, iti vine sa-l pui sa povesteasca tot ce a vazut el in atatia ani in locul prin care au trecut si s-au intamplat multe… (GB – martie 2017)