Cel mai asteptat restaurant anul acesta

A auzit multa lume despre KAIAMO, a fost cel mai mediatizat restaurant de anul acesta, cu mult timp inainte de se fi deschis.

KAIAMO s-a deschis saptamana trecuta, foarte putini au apucat sa treaca pe acolo, insa intrebarea la ordinea zilei, care mi-a fost pusa si mie de nenumarate ori, este daca sunt mai buni decat MAIZE, la fel de buni sau mai putin buni. Si da, o sa fac in zilele urmatoare o comparatie punctuala intre KAIAMO si MAIZE, desigur, stiu ca multi cititori o asteapta.

In comunicarea pre-opening, accentul a fost pus pe cheful de la KAIAMO, care e si proprietarul restaurantului, Radu Ionescu. Ceea ce este si foarte bine si inteligent comunicat, desigur. Radu Ionescu e un baiat frumos, tanar, plin cu tatuaje, citit, trecut prin scoli serioase, si nu numai de bucatari, ci si din acelea cu biblioteci si cu studenti care stau in ele si citesc carti pe hartie. Si mai e si foarte placut Radu Ionescu, pe deasupra, ultima data a venit la noi la masa sa ne explice una-alta, am schimbat cateva cuvinte cu el si i-am facut si poze (e cel in alb, celalalt, mai stufos, e cafegiul).

I-a luat foarte mult timp lui Radu Ionescu sa amenajeze si sa deschida KAIAMO, si o gramada foarte mare de bani, fara indoiala. A luat spatiul in care a fost The Beef Club cativa ani, la parterul unei cladiri noi de birouri din apropierea Pietei Charles de Gaulle, chiar unde Ermil Pangratti se impreuneaza cu Calea Dorobantilor, in poarta Televiziunii Romane.

The Beef Club era excelent amenajat, am crezut ca vor prelua spatiul cu tot cu mobilier, mai ales ca era nou si de cea mai buna calitate. Insa am gasit un salon total diferit, inclusiv cu aducerea bucatariei deschise in mijlocul restaurantului, ceea ce iarasi arata ca oamenii aceia stiu bine ce fac si pot duce o idee pana la capat.

KAIAMO arata foarte bine, e unul dintre cele mai spectaculos amenajate restaurante ale Bucurestiului, cu un concept perfect coerent, de la un capat la celalalt, specificul gastronomic fiind inclus in aceasta coerenta. Au si niste povesti de efect, bine documentate si invatate de catre personal, ca de pilda cu tot ce e lemn la KAIAMO fiind recuperat de la case vechi daramate si reconditionat cu o mana de mare specialist. Nu am rabdare acum sa scriu despre toate cate mi s-au povestit, dar poate ne trimit ei textele cu istoria proiectului si a fiecarui lucru in parte de la KAIAMO, chiar sunt interesante si merita sa fie cunoscute.

Sigur, meniul e centrul de interes la KAIAMO, totusi. KAIAMO s-au pozitionat explicit, cu mult inainte de a se deschide, drept constructori ai Noii bucatarii romanesti fine, noua bucatarie creativa lansata pentru prima data in lume toamna trecuta de catre Kane si MAIZE, carora li s-a alaturat din mers si La Vinuri, intre timp.

Meniul de la KAIAMO pare sa fie inventat si conceput de catre Radu Ionescu, poate ca in intregime sau preluand si modificand diverse retete pe care le-a intalnit el prin lume, pe unde a ajuns. Nu vom sti niciodata daca nu ne vor povesti ei insisi in detaliu. Oricum, numele mancarurilor ii apartin in totalitate, asta cu siguranta! Sunt foarte originale, bine gandite si formulate, cel care face marketingul lui KAIAMO (poate ca Radu Ionescu insusi?) stie bine ce face si nu ii scapa niciun detaliu.

Nu am notat numele exacte ale mancarurilor, gandindu-ma ca le voi lua de pe site, insa am avut surpriza sa nu le gasesc. Daca si aceasta este o tehnica de marketing, inseamna ca e una noua, pe care eu nu am aflat-o inca.

Am fost de doua ori la KAIAMO pana acum, o data luand din meniul a la carte si data urmatoare doar din meniurile zilei, cu pret fix – acestea din urma fiind cam aceleasi mancaruri, doar cu preturi mai joase. La inceput am primit paine proaspata, facuta de ei cu maia, foarte buna, cu unt sarat. Apoi o tarta, un fel de quiche, destul de buna, insa nimic special cu ea. Parizerul pe ziar (asa se numeste in meniu), un parizer pe care il face pentru ei nu stiu ce producator din Valcea si pe care ni l-au adus pane, cu piure alaturi, bune si acestea. Apoi un ou posat si o mancare de legume si carne, despre care imi aduc aminte ca avea in nume “gipsy” si “vanat”. Caracatita a fost foarte buna, cu unul dintre cele doua sosuri foarte bun, de asemenea. Desertul cu ciocolata si sos de vanilie, cel in forma de perle in scoica din poze, a fost foarte bun, de asemenea, la fel si cafeaua.

Si mancarurile din meniurile zilei au fost bune si foarte bune: o supa de mazare si una de rosii, o mancare de linte, un pilaf pane; crema de zahar ars foarte buna, gogosile bune, de asemenea, dar cam cleioase dupa gustul meu. Portiile sunt mici la KAIAMO.

Serviciul a fost absolut remarcabil, probabil cel mai distinctiv din Bucuresti in acest moment, condus de adorabila faptura din cele doua poze de prim-plan si partenera de viata si de business a lui Radu Ionescu, din cate am inteles. Rar mi-a fost dat sa intalnesc pe cineva mai potrivit pentru un astfe de rol de client service decat aceasta fiinta plapanda din poza. Si ceilalti chelneri au fost foarte placuti, unul singur parand ca exagereaza cu o politete peste limitele utilului si credibilului. Si pana si hostesa mulatra de la intrare a fost foarte placuta si naturala, iarasi o noutate…

Preturile sunt mari la KAIAMO, si pe buna dreptate, pentru ca nu poate face nimeni totul de la zero, fara semipreparate, cu bani putini. Sunt rezonabile, insa: un meniu al zilei complet, cu tot cu un pahar de vin, e pana in 50 de lei, iar o masa in doi din meniul a la carte, cu doua pahare de vin bun, e 3-400 de lei, ceea ce e bine, daca masuram cu alte restaurante in care tot atat platesti.

KAIAMO e un proiect excelent, nu doar gastronomic, ci si social si antropologic, prin ceea ce spun si ce fac, prin felul in care o fac, prin exemplul pe care il dau prin fiecare detaliu al activitatii lor, incepand chiar cu ceea vezi in bucataria intentionat lasata deschisa. Si e un loc cu oameni civilizati si agreabili, dupa cum am mai spus. Sper sa le mearga bine, o sa scriem si noi cat de mult si cat de des putem despre ei, fiindca exact asta vrea Restocracy cel mai mult sa faca cunoscut cititorilor sai… (GB – septembrie 2018)