Chef Cezar Petru Munteanu, pe numele sau intreg, a absolvit Colegiul de Turism din Mangalia in anul 1991, tot atunci cand a absolvit si Scoala tehnica de Arta Culinara din Constanta.
Dintre trainingurile si cursurile de specializare urmate, amintim:
- 2017, Trainings la Stephan Glacier School, Bucharest
- 2015, titlul: Maestru in Arta Culinara (Master Chef in Culinary Arts), conform norme WACS
- 2012, „Management abilities”- S.N.S.P.A. Romania, Bucharest
- 2008, Training on Academy of Cuisine – Alma International – Italy, with Master Chef Iginio Massari and Master Chef Gualtiero Marchesi
- 2008, Training on HACCP- Academy of Cuisine – Alma International –Italy-with Giorgio Varisco
- 2007-2008, Management and French Cuisine on Willard Intercontinental-Washington DC
- 2002, Mediterranean Cuisine-Fabio’s Restaurant-Wien, Austria
- 2002, Experience exchange HLA Baden, Austrian Culinary School with Dietr Kranzl and Werner Matt
- 1996, Italian Cuisine – Primmi Della Classe, Camponeschi-Italian Restaurant
Despre sine, Chef Cezar Munteanu spune ca a tot vorbit. Lucreaza si invata in acelasi timp, de prin 1986. Anii ’90 ii aduc sansa de a participa la primul sau schimb de experienta, cu cei de la Ecole de Cuisine Grenoble. De atunci, si-a dat seama cat mai are de invatat si i s-a deschis apetitul pentru altfel de ingrediente. Sa lucrezi cu trufe si foie gras in acea perioada era mare lucru. De altfel, pasiunea pentru bucatarie a simtit-o de mic si acum are deja in spate 30 de ani de munca. A avut ocazia sa invete multe lucruri extraordinare de la multi chefi, atat internationali, dar si romani.
Perioada de 15 ani ca Bucatar-sef in cadrul Ambasadelor Romaniei crede ca a fost o mare provocare si rampa de lansare pentru ceea ce a insemnat viitorul sau profesional. Atunci a intalnit personalitati, presedinti si sotii de presedinti, artisti din toate domeniile, sportivi etc. A gatit cu atat de mare bucurie toata viata sa astfel incat, din punctul sau de vedere, toti oaspetii sai sunt si au fost vedete.
O viata plina de surprize frumoase, sudoare, zambete, lacrimi, satisfactii si bucurii. Momente cruciale au fost si vor fi, cu siguranta, in viata oricarui chef. Concursuri interne si internationale, proiecte pentru societate, profesionalism pentru profesionisti, toate acestea ar trebui sa marcheze viata unui Chef, care isi doreste sa nu ramana doar o picatura intr-un ocean.
Bucatarii ar trebui sa fie mult mai prezenti in viata sociala, de aceea il bucura demersul nostru, de a scrie liber despre bucatari, si considera benefic faptul ca bucatarii vorbesc liber despre ei.
Restocracy: De unde, sau de la cine, ati invatat cele mai importante lucruri pe care le stiti despre bucatarie si gatit?
Chef Cezar Munteanu: As putea sa povestesc cateva zile la rand, de la cine si ce am invatat. Fiecare profesionist cu care am lucrat a cladit in mine dorinta de a face si mai mult. Nu pot sa il uit pe Wernerr Matt, cum nu pot sa o uit pe bunica de la „Gina al Porto” – Fiumicino, de la care am invatat tainele pestelui, Mario Camponeschi, Nicholas Lagret cu secretele nestiute despre foie gras. Sau, de ce nu? Nea Grigore cu secretul lui despre ciorbe, ori despre o friptura buna, de la Maestrul Meghesi! Am invatat foarte mult si de la bucatarii romani si sunt mandru ca am avut ocazia.
Restocracy: In cat timp credeti ca poate ajunge cineva un mare bucatar?
Chef Cezar Munteanu: Un mare bucatar ajungi muncind. Indiferent cat talent ai, iti trebuie si foarte multa practica.
Nu stiu daca iti trebuie neaparat sa fi dedicat un timp „x” in care sa te incadrezi ca fiind mare sau mic. Sunt bucatari care pleaca din start cu un mare bagaj de cunostinte, asta pentru ca au avut o scoala buna in spate si reusesc sa isi desavarseasca tehnica sau au crescut langa mentori adevarati. Important este sa nu „sara” peste etape elocvente din cariera de bucatar profesionist. Chiar trebuie sa treci prin toate etapele! Cand ajungi sus, trebuie sa stii sa destainui din tainele acestei meserii. Nu ii lasa pe altii sa fure meserie, invata-i! Acesta ar trebui sa fie dictonul tuturor profesionistilor.
Restocracy: Cu ce feluri de carne va place cel mai mult sa gatiti?
Chef Cezar Munteanu: Placerea de a gati carne, mi-a fost insuflata de Maestrul Meghesi. Nu uit cu cata delicatete atingea carnea si cat de multe explicatii dadea in momentul gatirii ei. De ce nu condimentul x sau y pe un anumit tip de carne, de ce suculenta, de ce crusta etc. Revenind la ce tip de carne, cred ca toata este gatita cu aceeasi pasiune, atat mielul din Scotia sau puiul din Romania. Ce stiu sigur e ca imi place sa gatesc carne si stiu ca o gatesc cu gust.
Restocracy: Cu ce feluri de peste va place cel mai mult sa gatiti?
Chef Cezar Munteanu: Pestele in Romania nu ai sa il gasesti prea variat gatit, din pacate. Si mai avem de recuperat ceva, apropo de peste. Sortimentatia! In Romania nu se gatesc atat de multe tipuri de peste ca afara. Din pacate somonul este pe primul loc; asa-zisul salau de Nil il vezi pe la mai toate nuntile, dorada in sare, crap saramura si ton grill sunt pestii cel mai des intalniti in meniurile de prin tara noastra. Probabil si comoditatea bucatarilor nostri in a gati, teama de a incerca, ma refer la recomandarea unor sortimente noi si mai scumpe, duc la aceasta oferta redusa din partea restaurantelor. Exceptia o fac cele cateva restaurante dedicate exclusiv iubitorilor de produse ale marii.
Carnea pestelui este foarte sanatoasa. Este recomandat sa ai minim 2 zile pe saptamana, ca mese complete de peste. Mai avem mult pana acolo!
Hai sa gatim! Ce trebuie stiut? Fiecare peste are o savoare aparte, care trebuie doar pusa in valoare. Carnea lui este plina de secrete si de frumoase aspecte ale gatitului. Da, clar imi place sa gatesc si pestele, pe atat de mult cat imi place ca gust. Gatesc cu drag, orice fel de peste. Daca prefer ceva? Da! Codul negru de Alaska, dar pe acesta nu il mai am pe lista, el fiind specie protejata, unditarul, grouper, hallibut.
Restocracy: Cu ce feluri de legume va place cel mai mult sa gatiti?
Chef Cezar Munteanu: Legumele si ale lor secrete, poarta amprenta invataturii lui Werner Matt. Imi place sa gatesc sparanghelul, imi plac napii, imi place sa gatesc cu anghinare, imi place sa pun in valoare dovleacul, dar ce nu imi place sa gatesc!?
Restocracy: Cu ce feluri de condimente si mirodenii va place cel mai mult sa gatiti?
Chef Cezar Munteanu: Imi plac condimentele si aromele specific Toscanei, Provence-ului si regiunii Dijon. Imi place Transilvania, cu toate plantele neaose. Nu ma dau in vant dupa bucataria indiana sau cea chinezeasca. Sofran, rozmarin, cimbru, ienupar, as putea sa le pun in topul preferintelor.
Restocracy: Ce sosuri va plac cel mai mult si pe care le folositi cel mai mult in bucatarie, la mancarurile pe care le pregatiti?
Chef Cezar Munteanu: Arta sosurilor, chiar este o arta. In lumea plina de premixuri si de scuza absurda ca nu are cine sa faca un demiglace sau un spaniol brun, in secolul maionezei din borcan si a ketchup-ului la galeata, prefer sa merg pe clasic. Sa stau 10 ore sa imi pregatesc un demiglace. Imi plac sosurile din crustacee, sosurile care au in componenta trufa, imi plac sosurile muncite. Nantua si demiglace, sunt printre preferinte.
Restocracy: Pregatiti si deserturi? Daca da, care va plac cel mai mult?
Chef Cezar Munteanu: Da, imi place sa intru si in sectia de patiserie, chiar daca nu am atat de mult timp pe cat mi-as dori. Imi plac deserturile scolii franceze, imi place cofetaria moderna. Merg la cursuri, ori de cate ori am ocazia. Din fericire sunt scoli in Romania care au inceput sa invite Maestri Cofetari, importanti la nivel mondial, patisieri care dezvaluie secretele scolilor bune, din domeniu. Ar trebui sa intelegem ca tiramisu, daca tot il ai in meniul din restaurant, ar trebui sa fie altfel decat un piscot inmuiat in cafea si o crema, acolo, un mascarpone ieftin si fara gust. Ma bucur sa vad deserturi muncite in foarte multe restaurante, ma bucur sa vad copii buni care au invatat tainele cofetariei si o pun in practica.
Imi place foarte mult ciocolata, imi plac inghetatele traznite, imi plac deserturile cu gust!
Restocracy: Ce gatiti acasa in zilele obisnuite? Dar cand aveti musafiri importanti?
Chef Cezar Munteanu: Acasa in zilele obsnuite? Salate, mai o ciorba, mai un steak suculent, mai o pasta! Gatesc in functie de cerintelele alor mei, lucrurile luand o turnura diferita cand este vorba despre musafiri. Cine are statut de invitat la noi in casa va fi foarte surpsins, iar surpriza vine de la chiflele facute in casa, si pana la desert. Ultima data am gatit foie gras, mandarine si lavanda.
Restocracy: Ce va place cel mai mult sa gatiti cand aveti mese speciale si importante la restaurant sau la resedinta?
Chef Cezar Munteanu: Restaurantul Cezanne mi-a umplut sufletul de bucuria de a gati. De la celebrul file de miel din Scotia cu tarta de rosii seci si branza de capra la mult apreciata sfera din ciocolata cu sos de cafea Nespresso, toate au fost gatite cu bucurie, netinand cont de personalitatile care ne-au calcat pragul. Am stat in bucatarie la plating si la plita cu un la fel de mare drag. Am de foarte multe ori acest exercitiu, de a sta la plita si bucatarasii mei iscusiti sa aiba placerea de a sta la montare.
Restocracy: Mai gateste cineva la dumneavoastra in familie?
Chef Cezar Munteanu: Da! Stam cu drag in bucatarie, eu si iubita mea sotie. Restul familiei, oaspetii, vin la masa.
Restocracy: Care dintre bucatariile lumii vi se par cele mai bune?
Chef Cezar Munteanu: Fara dubii, bucataria franceza si cea italiana. Dar, ce te faci ca imi place mult de tot si bucataria portugheza. Simpla si delicioasa, totodata!
Restocracy: Ce mancaruri va plac cel mai mult, ce mancati cand mergeti la restaurant intr-un oras sau o tara straina?
Chef Cezar Munteanu: De fiecare data, toate excursiile se bucura de bucatarie locala.Nu ai cum sa mergi in Portugalia si sa nu mananci un „bacalao”, in Franta sa nu mananci un „Os a moelle” sau in Italia sa nu te bucuri de gusturile locale.
Restocracy: Care credeti ca sunt cei mai buni furnizori sau cele mai bune locuri de cumparat produsele curente pentru bucatarie (carne, legume, peste etc.)?
Chef Cezar Munteanu: O intrebare nu foarte complicata. Din fericire exista furnizori buni si ingrediente pe masura. Ce mi-as dori sa avem, clienti care sa aprecieze atat ingredientele, cat si efortul pe care il depun cei din restaurante.
Restocracy: Cat de mult va foloseste internetul in meseria pe care o aveti?
Chef Cezar Munteanu: Internetul este puntea de legatura dintre lumi. Poti sa te documentezi, poti sa faci un curs online, poti sa iti cauti furnizori, o reteta sau sa cauti date despre un posibil angajat. Internetul este o sursa de documentatie, comunicare, socializare si de ce nu, de perfectionare. Daca esti autodidact, ai si ce sa citesti si ce sa inveti.
Ma gandesc cum era pana prin anii 1993, cand recomandarile se faceau prin viu grai, comenzile se faceau disciplinat pana intr-o anumita ora si o anumita zi, citeai carti doar in forma fizica si angajarile se faceau pe baza recomandarilor scrise.
Restocracy: Cum vedeti dumneavoastra responsabilitatea pe care marii bucatari o au in promovarea si implementarea unui stil de viata sanatos? Ca faceti dumneavoastra in acest sens?
Chef Cezar Munteanu: Cred ca bucatarii sunt responsabili pentru multe lucruri in societate, nu doar partea de alimentatie sanatoasa. Dar, ca sa raspund la aceasta intrebare, pot sa va spun cateva lucruri facute de Asociatia Chef Cezar pe care am fondat-o, acum 7 ani. Ce am facut noi, nu e decat o picatura (ar spune unii), noi ii spunem ca am dat frau liber dorintei noastre spre mai bine. Pentru ca este nevoie de multime pentru a muta muntii. Pana la urma, nu poti fi o unitate daca nu esti unit, cum nu te poti numi curcubeu, daca ai doar o usoara stralucire.
In 2009, la un an de la reintoarcerea in Romania. Copii, plaja, litoral, obezitate… Asta a fost! E clar, trebuie sa incepem si de aici. Si am inceput. Imi aduc aminte de Taberele Gastronomice, Slow Food International si Terra Madre, din 2009 si 2010. Dupa aceste tabere, a venit vremea programului „Sanatatea incepe din Farfurie”, care anul acesta a implinit 40.000 de copii si 6 ani, batuti pe muche. Aici aduc zeci de mii de multumiri, unei companii care a crezut ca intr-adevar, impreuna putem reusi: Selgros Cash and Carry Romania, fara de care nu s-ar fi ajuns la aceasta desfasurare de forte, caravane, artisti, copii, muzica, teatru si o societate care demonstreaza ca este apta de schimbare. Revin la Asociatie, cu alt program de suflet: „Fii Chef pe propriul destin”, impreuna cu Asociatia pentru Drepturilor Omului, am preluat tinerii dintr-un centru de plasament social si i-am transformat in bucatari. Nu a fost usor.
Proiectul „Curcubeu”, din Sighisoara. Centrul Educational Interetnic, condus de Volker Reiter si reintalnirea cu cativa dintre ei in locatii de 5*, ne-au aratat ca am reusit.
Din 2012 am inceput sa lucram cu Asociatia „Carusel” si sa realizam ca un alt proiect isi are locul in inimile noastre: „Sarbatorile sunt pentru toti”.
Eu am o vorba, degeaba ai ajuns sus si nu cobori in societate, jos, acolo unde este nevoie de tine.
Restocracy: Care sunt cele mai mari provocari profestionale pe care cineva le are dupa ce a devenit un mare bucatar?
Chef Cezar Munteanu: Cele mai mari provocari! De tine depind foarte multi. Atat profesional, pentru ca trebuie sa ii inveti, esti ales reper si trebuie sa ii ajuti sa se dezvolte cum trebuie, dar si financiar. Pentru ca vrei sa iti deschizi propria ta afacere si statul nu asteapta, vrea taxe, angajatul isi merita salariul, furnizorii plata si iata ce provocari apar odata cu celebritatea.
Exista si varianta de a fi angajat in continuare si sa adopti frumoasa vorba: „la vie en rose”.
Restocracy: Care sunt actiunile pe care le intreprindeti pentru a-i dezvolta pe cei care lucreaza cu dumneavoastra? V-ati dori sa va implicati si in alte proiecte cu acelasi scop? Daca da, care ar fi acestea? Ce ati mai face suplimentar?
Chef Cezar Munteanu: Societatea are nevoie de schimbare! Daca nu pornim la nivel micro, nu avem cum sa devenim macro. Oceanul s-a format picatura cu picatura. Ar trebui abordate toate straturile sociale. Copii, adolescenti, oameni in toata firea. Eu am decis sa ma implic in schimbarea mediului educational, de vreo 3 ani, avandu-i exemplu pe cei din „Tara lui Andrei”, proiectul celor de la OMV Petrom, unde am fost cooptat. Am intalnit tineri minunati si i-am directionat cat am stiut de bine. Si nu doar atat! Sunt si voi fi acolo cand este nevoie de mine. Am spus prezent de fiecare data.