Conacul Casa Timis de pe dealurile cu vii din Bucov, pe Drumul Vinului. Camerele de oaspeti si imprejurimile conacului, cu drumul dinspre Ploiesti
Conacul Casa Timis din Bucov
Camerele de oaspeti ale conacului Casa Timis
Drumul catre Conacul Casa Timis si imprejurimile, dealurile cu vii
Referinte
Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor din România, marcată printr-un eveniment de promovare a identității culinare românești Anul acesta, sărbătorim pentru a doua oară Ziua Național...
Parcul Conacului Casa Timis de pe dealurile cu vii din Bucov, langa Ploiesti, pe Drumul Vinului, cu locul de joaca pentru copii
Locul de joaca din parcul Casa Timis
Restaurantele Conacului Casa Timis de pe dealurile cu vii din Bucov, langa Ploiesti, pe Drumul Vinului. In interior sunt Crama si Restaurantul Casa Timis, care se continua cu o mica terasa acoperita si cu una deschisa, cu umbrele. Al doilea restaurant, Veranda dintre vii, are un pavilion foarte mare cu pereti mobili de sticla si acoperis retractabil, care se prelungeste cu o terasa descoperita, cu umbrele.
Salonul restaurantului Casa Timis si terasa interioara
Terasa restaurantului Casa Timis din curtea interioara
Terasa din spate arestaurantului Casa Timis, cu marele pavilion de evenimente
Restaurantul Veranda dintre vii, cu pavilionul retractabil si cu terasa
Crama Casa Timis
Pictori italieni din Venetia decorand peretele Verandei dintre vii
Cristina si Radu Timis si oamenii lor de la Conacul Casa Timis dintre viile de pe dealurile Bucovului, pe Drumul Vinului (Dealu Mare – Ceptura)
Cristina si Radu Timis la Conacul Casa Timis
O cina memorabila in vie cu Cristina si Radu la Casa Timis
Clar, am ramas mult in urma cu informatiile despre ce se mai intampla, si mai ales ce si cum se mananca in afara Capitalei. Daca aici stiu foarte bine mai bine de o suta dintre cele mai mari restaurante ale Bucurestiului, dincolo de marginile lui am ramas cu imaginile si cu gusturile de acum zece, cincisprezece ani, cand calatoream mult mai mult.
Numai in ultimele saptamani am avut trei surprize de proportii, care m-au luat pe nepregatite. Am ajuns in Covasna, la Balvanyos Resort, crezand ca o sa mananc cas de oaie si mamaliga la o cabana din munti. Si am avut un adevarat fine dining intr-un restaurant impecabil si elegant. Tot fine dining si in Campia Baraganului, la Domeniul Manasia, in Conacul Hagianoff. Si nu ca un mic boier de tara, ci ca unul mare de Bucuresti, si chiar dincolo de el.
Acum, iarasi, m-am echipat de picnic si m-am dus pana la Bucov ca sa mananc campeneste la casa de la tara a lui Radu si a Cristinei, Casa Timis. Si iarasi am fost luat prin surprindere de ce am gasit acolo! Si nu putin…
Parcul de pe dealurile Bucovului
Bunii mei prieteni, Cristina si Radu Timis, m-au tot invitat la conacul lor, departe de oras si chiar de sat, sus pe dealurile Bucovului, printre vii. M-am mobilizat si m-am dus, mi-am zis ca ar fi pacat sa nu vad dealurile si viile cat inca e toamna.
Intr-un ceas am ajuns, din fata casei mele si pana in mijlocul viei. Am trecut de Ploiesti, am carmit-o spre Buzau, si dupa Bucov am luat-o printre dealuri, pana am vazut ceva ce semana din ce in ce mai putin cu o casa de tara, pe masura ce ne apropiam de ea. Pe o arcada monumentala din fier forjat, la intrarea pe imensa proprietate, scrie Casa Timis, ca pe ranch-urile americane din film. Un Rolls Royce ultimul tip era asezat civilizat in parcare, in rand cu celelalte masini.
Casa Timis a pornit de la un conac vechi de vreo suta de ani, construit de un boier departe de sat si de alte case, solitar pe un deal, printre vii. Un conac mare, cu etaj, stil neoromanesc, acum impecabil restaurat si amenajat.
Parterul e intr-un stil provensal aristocratic clasic de inceput de secol XX. Au un lounge elegant, totul in piele neagra si lemn masiv, culori inchise, dar calde. Apoi salonul restaurantului, foarte bine amenenajat si acesta, cu culori deschise, mediteraneene, de vacanta. Se continua un exterior cu o mica terasa acoperita. La subsol au o crama amenajata in acelasi stil meridional si cu acelasi mobilier masiv.
La etaj au zece camere de oaspeti, destul de mici, insa foarte ingenios amenajate rustic. Destepti si experimentati arhitectii i-au luat banii lui Radu! Au reusit sa recupereze si sa valorifice incredibil fiecare coltisor al unor spatii restranse, care nu pentru asa ceva fusesera proiectate initial. Coidoarele ingute si intortocheate sunt de mare efect. Unele camere sunt niste “penthouses” amuzante, cu un “living” miniatural jos si cu “dormitorul” deasupra, in pod, cu scara interioara. Ferestre de mansarda, poti vedea noaptea prin ele ceva ce in Bucuresti, in Corbeanca sau chiar la Snagov poti vedea doar daca iti pui televizorul pe tavan. Din cele doua foisoare pline de flori vezitotul in jur, pana departe…
Secolul XXI
Alaturi de conac, si in total contrast cu acesta, e un mare pavilion cu pereti de sticla retractabili si cu acoperis mobil. Si acesta impecabil amenajat, cu tot ce e mai bun pentru o terasa de vara de secol XXI, in care se poate sta de primavara devreme si pana pe la inceputul iernii si sa te uiti la dealuri si la viile de dupa geam. I-au spus Veranda dintre Vii, foarte frumos. Cand am ajuns noi la Casa Timis, doi pictori italieni din Venetia (cei din poze) pictau singurul perete din piatra al Verandei, acolo unde au bucatariile, cu scene idilice campenesti.
Tot in zona de secol XXI a domeniului Casa Timis, vor termina in curand o sala interioara de conferinte ultramoderna. Deocamdata, conferintele si tot felul de alte evenimente mari se fac intr-un cort imens din spatele conacului, foarte modern si bine utilat si acesta.
Casa Timis de pe deal are si un parc la fel de spectaculos ca tot restul, proiectat de peisagisti cu palmares, oameni de oras pana in varful unghiilor. Pajistie cu gazon englezesc, alei pietruite serpuite prin vie, gradini cu flori si plante ornamentale, ansambluri statuare, felinare, pavilioane coloniale, belvedere cu panorama catre orasul din departare.
Parintii sunt cu noroc, pentru ca spatiul de joaca se incadreaza la fel de bine in eleganta si opulenta ansamblului. Totul nou, instalatii si obiecte sofisticate, colorate, ergonomice, tot ce e mai bun si aici.
Restaurantele de la Casa Timis
Au doua restaurante diferite, fiecare cu meniul lui. La restaurantul din conac si la crama au un meniu mai clasic, ce include si multe mancaruri romanesti, atat din bucataria traditionala, cat si din cea urbana. Veranda dintre Vii e un restaurant separat, cu meniu preponderent mediteranean. Mult peste, pe care chiar ei il importa direct din Grecia si chiar de la piata de peste, adica abia scos din mare. Imi imaginez camioanele frigorifice ale lui Radu Timis plecand din Romania burdusite cu salamurile de la Cristim, si intorcandu-se a doua zi din Grecia pline cu peste proaspat de cea mai buna calitate.
Cele doua restaurante au si terase exterioare. Una in fata conacului, pentru restaurantul din interior, si una in prelungirea Verandei dintre Vii, cu care face corp comun daca se deschid peretii de sticla.
Pentru cei care nu-i stiu pe Radu si pe Cristina Timis, sa afle ca au si fermele lor cu mii de vite, de la care isi aduc si laptele si branzeturile, pe langa carne. Si au si vii din care isi fac propriul vin, cu acelasi brand, Casa Timis.
O privire pe meniu iti atrage imediat atentia, iti dai repede seama ca mancarea e luata foarte in serios acolo. Nu sunt retete simple, usor si rapid de facut, ba dimpotriva. Au niste bucatari talentati si le-au cerut sa faca mancaruri serioase, de restaurante mari. Au si tot ce le trebuie in bucatarie, i-ar invidia multi colegi din Bucuresti daca ar vedea cu ce echipamente lucreaza, ce produse si ce ingrediente au in camara.
O cina memorabila si plina de excese
O sa scriu intr-o zi o fictiune, sa-mi imaginez cum ar fi aratat cina noastra daca Radu si Cristina Timis ar fi fost olandezi sau scandinavi. Dar ei nu sunt, eu nici atat, si asta ma bucura foarte tare, mai ales atunci cand vine vorba despre mancare. Asa ca a fost o adevarata cina romaneasca adica plina de excese de la un capat la celalalt. Patru oameni am mancat la Casa Timis ce e in lista lunga de mai jos. A mai ramas la sfarsit ceva prin farfurii si pe fundurile sticlelor, insa nu prea mult…
- Brie cremoasa pane cu crusta si cu sos de visine
- Salata cu sfecla, branza de capra si portocale: mix de salata verde, sfecla rosie, branza de capra, rosii cherry, portocale, caju, sos de zmeura
- Miel picant cu humus si seminte de rodie: carne frageda de miel marinata cu ceapa, ardei iute si arome speciale, servita cu humus cremos si seminte de rodie
- File de dorada salbatica: file de dorada grill, servit cu sos mediteranean
- Duo de rata: piept de rata cu ficat de rata servit cu piure cu ciuperci porcini si sos de cafea
- Cocosel cu sos de vin si cartofi la cuptor
- Suflaki de pui: frigaruie cu carne de pui marinata cu oregano, servita cu sos tzatziki, salata asortata de vara si cartofi prajiti
- File de spigola salbatica la gratar, servita cu sos mediteranean
- Ficat de rata cu pere fierte in vin: ficat de rata aromat cu cu lichior de migdale, servit cu pere fierte in vin cu scortisoara
- Cartofi wedges
- Salata de pleurotus
- Tiramisu clasic italian
- Tort de ciocolata cu coniac
- Crème brûlée
- Clatite cu ricotta
- Mousse de ciocolata belgiana
Cu vinurile Casa Timis Dealu Mare – Ceptura, din productia 2017:
- Cabernet Sauvignon Feteasca Neagra
- Feteasca Alba Tamaioasa Romaneasca
- Cabernet Sauvignon Feteasca Neagra (rose)
Cand prejudecata bate logica
Imi place sa mananc la restaurantele milionarilor, mai ales cand acestia au afacerile in cu totul alt domeniu, insa isi fac restaurant ca sa manance ei si prietenii lor, inainte de toate. Nu le pasa daca pierd bani cu restaurantul, isi permit sa cumpere tot ce e mai bun, sa angajeze cei mai buni arhitecti, sa aduca pictori din Venetia ca sa deseneze un perete peste care se va asterne zapada in curand. Ei vin si mananca acolo cu alti prieteni milionari, cu clienti milionari, cu furnizori milionari. E imaginea lor in joc, e mandria lor, e orgoliul lor la mijloc. Si milionarii nu se joaca cu asa ceva.
Ar fi trebuit sa ma gandesc la asta dinainte, e de la sine inteles, atunci cand mi-am imaginat ca vom avea un picnic campenesc la Casa Timis. Ii stiu pe Cristina si pe Radu Timis de cand lumea, stiu ce au facut cu toate celelalte businessuri ale lor, si ar fi trebuit sa ma gandesc si ca pe acesta nu ar fi avut cum sa-l faca altfel. Totusi, prejudecata ca nu ai cum sa mananci bine in afara Bucurestiului, asa, ca la marile restaurante, e inca adanc infipta in capul meu, Si se tine bine, cu amandoua mainile…
Comentarii (2)
Dacă vă interesează unde lucrez pt dvs vă comunic oricând.
Ce bine ar pica o vizită pe la Filipeștii de Pădure să stați de vorbă câte un minut cu ,,iobagii”. Au ajuns șefe și șefuțe peste noapte fară știrea dumneavoastră. Multe probleme…