Omul din poza a deschis acum trei luni o pizzerie pe Calea Floreasca, aproape de Spitalul Municipal, Pizzeria Da Vinci. E pe strada Chile, mai precis spus, scurta si ingusta strada care iese in Calea Floreasca.
A mai fost o pizzerie acolo, inainte, ceva cu niste frati care au aparut si in televizor, au plecat si cred ca s-au dus spre bulevardul Dacia, unde fusese demult faimosul Aquarium.
Da Vinci Pizzeria e mica, are o sala cu cateva mese in fata, spre strada, si s-ar putea sa mai aiba una mica si intunecoasa in spate, fara ferestre.
Cred ca dau cu matura cam o data pe saptamana la Da Vinci Pizzeria, rar am vazut in Bucuresti intr-un local o atata lipsa de grija pentru imagine. Parchetul desprins, mesele nesterse, presuletele de pe mese nescuturate, macar, nu mai zic de spalat sau de schimbat. O atmosfera de casa de burlaci, in care nu a mai intrat o femeie de o buna bucata de vreme.
Si chiar asta si pare sa fie Da Vinci Pizzeria. Nu am vazut nicio fata femeiasca pe acolo, cat am stat eu. Erau doar doi barbati, care si gateau si te si serveau. Cred ca unul e la pizza, iar cel din poza, care e si patronul, din cate am inteles, face pastele si salatele.
Patronul bucatar-pizzar-pastar-salatar e un adevarat personaj de film, ma bucur ca m-a lasat sa-l pozez: inalt, vanjos, suplu, charismatic, hirsut, viril, ursuz, imbracat countryman, cu salopeta si bretele, descheiat la trei nasturi la camasa, barbos, cu parul strans in coc, poate misogin…
Si am avut parte si de o scena memorabila, cu el ca personaj principal, pacat ca nu am avut prezenta de spirit sa o filmez… Vine spre mine sa aduca tacamurile, sau sa ma intrebe ceva, si observa un gunoi minuscul pe jos. Nu stiu cum l-a observat tocmai pe acela, dintre celelalte doua sau trei mii, cate ori fi fost in jurul mesei mele. Se opreste, uita la el de sus, apoi se apleaca putin, sa-l vada mai bine, dupa care il ia in mana si-l studiaza. Nu stiu la ce concluzie a ajuns, insa il arunca mai incolo, in spatele altei msese… 🙂
Personalul nostru literar are doar pizza, paste si salate la Da Vinci Pizzeria, si cred ca pe multe dintre ele le face pentru a le lua acasa, asa cum am vazut si la pizzeria de dinainte. Eu am luat o pizza si paste cu somon, bune amandoua.
Sper ca morocanosul patron- bucatar sa stie sa-si vanda pizza si pastele, m-as bucura sa-i mearga bine, o sa mai trec pe acolo, sunt curios daca voi vedea vreun picior sau o mana de femeie… (GB – decembrie 2017)
Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
