Restocracy

Fork Ana Tower a fost încă de la început un restaurant cu mâncare bună și foarte bună, însă nu de felul celora pe care eu să le fi putut încadra cu ușurință într-unul dintre conceptele bine definite. La primele meniuri au încercat să scoată puțin în față ideea de bucătărie transilvăneană, și pe cea local-ungurească, în particular, însă fără mare rezonanță la publicul avizat bucureștean, căruia cele două concepte nu îi spun mare lucru, totuși.

Sigur, meniul nu-l poate decide singur patronul în marile restaurante, așa că presupun că a fost un compromis între ce doreau/ știau/ puteau să facă bucătarii de până acum și ce doreau Lorand și Zsuzsanna Szarvadi pentru restaurantul lor.

Acum l-au adus chef pe Alexandru Antal, un tânăr bucătar foarte talentat, pe care l-am cunoscut prima dată în echipa lui Alex Petricean, la Maize. Și am recunoscut imediat în farfurie Noua Bucătărie Românească Fină, acum deja o bucătărie bine închegată la câțiva ani de la apariție, și cu mare succes la clientela sofisticată a Bucureștiului.

E o bucătărie dificilă. Ca toate bucătăriile fine, de altfel, care îi pune la grea încercare pe cei care – deloc puțini – își încearcă puterile cu ea. Și nu e de mirare că puțini reușesc, totuși, restaurantele cu adevărat sofisticate cu această Nouă Bucătărie Românească Fină putând încă a fi numărate doar pe degetele de la o singură mână.

Trebuie să cunoști foarte bine tehnicile din bucătărie, înainte de toate. Deloc simple acestea. Apoi să cunoști foarte bine produsele și ingredientele – mai ales pe cele rar găsite în bucătăriile obișnuite. Să cunoști furnizori buni și constanți, să ai multă, foarte multă imaginație. Și, mai ales, să ai un patron care să-și permită luxul de a te lăsa să experimentezi pe banii lui. Să nu-și închipuie nimeni că mâncărurile acestea minunate pe care le găsim astăzi în aceste restaurante cu bucătărie fină au apărut din prima, fără săptămâni și luni de încercări eșuate și mâncare bună aruncată, pe motiv de neperfecțiune… 😊

Chef Alexandru Antal, un maestru al gustului

Intenționat sau nu, Chef Alexandru Antal nu a ținut să ne impresioneze cu platingul, dar ne-a arătat că e un excelent specialist al gustului. Poate că știa dinainte că pentru mine aspectul farfuriei rămâne mult în urma gustului, atunci când evaluez o mâncare și un restaurant.

Iată cina lui Alexandru, alături de vinurile lui Lorand:

Icre de ştiucă, fasole neagră, ridiche murată, pudră de mărar
Salată cu anşoa şi piept de raţă afumat, baby lettuce, emulsie de ou cu anşoa, brânză de Horezu, chipsuri de pâine
Foie gras şi ciuperci de pădure, drojdie coaptă, gălbenuş de ou
Carpaccio de ton, ulei din roșii uscate, dovleac murat uşor picant, tatsoi
Cremă de topinambur copt şi trufe transilvănene
Macrou la grătar, cartof copt în sare aromatizată cu mușețel, sos pe bază de ou
Îngheţată de caise, mouse de ciocolată albă cu vanilie, biscuiți cu cardamon

Vinurile:

Revelatio 2021 | Davino | Dealu Mare | RO
Feteasca Alba 2021 | Strunga | Iasi | RO
Le Cailleret | Domaine de Montille 2018 | Puligny Montrachet 1er Cru | FR
Lady Black Legend 2019 | FERDI | Dealu Mare | RO
Szamorodni 2016 | Szepsy | Tokaji | HU

Toate mâncărurile au fost bune și foarte bune, cu gusturi pregnante, bine conturate, pe care le ții minte și pe care le vrei din nou când mai ajungi la ei. Și vinurile foarte bune. Ungurescul Szepsy Szamorodni Tokaji, mai ales, a fost pus direct pe lista scurtă de preferințe.

Da, cu acest meniu sau cu altul, Fork Ana Tower a intrat pe ușa din față în clubul restrâns și exclusivist al restaurantelor bucureștene cu Noua Bucătărie Fină Românească, și va rămâne acolo cel puțin cât Alexandru Antal le va fi chef. (George Butunoiu – noiembrie 2022)

Cina fină de la Fork Ana