Gok-Oguz

Ce o fi fost mai intai la Gok-Oguz, restaurantul sau lucrurile din casa?

Gok-Oguz e un restaurant cunoscut la Chisinau, mai multa lume mi-a recomandat sa merg sa mananc acolo. Si m-am dus. La inceput am crezut ca marea surpriza va veni din farfurie, insa la sfarsitul mesei mi-am zis ca faima ii este legata mai degraba de casa si de curtea ca din romane si din filme, decat de mancare. De fapt, si prezentarea lor de pe site tot cu asta incepe:

„Daca doriti sa cunoasteti caldura si ospitalitatea popoarelor din sudul Republicii Moldova, gagauzi si bulgari, atunci oferiti-va posibilitatea de a vizita o curte confortabila si linistita a restaurantaului Gok-Oguz, unde orice detaliu va va aminti de casa parinteasca si aromatul bucatariei de casa, iar vinul din sudul Moldovei si placinte fierbinti gozleme va cuceri inimile voastre. Doar o data a gustat bucate noastre de miel, va va ramane mereu oaspetele nostru permanent al restaurantului Gok-Oguz.”

Diferente semnificative sunt intre bucatariile celor care stau langa ocean si ceilalti. Daca nu ai apa alaturi, numarul de produse si de ingrediente care iti ajung in camara si in bucatarie scade drastic, si oricata imaginatie ai avea ca bucatar, nu poti face mare lucru.

Am fost in cateva restaurante cu specific national din astfel de tari (uzbeca, gagauza, tatareasca, kazaha etc.), si nu am fost catusi de putin in stare sa vad vreo diferenta relevanta intre mancarurile lor si nu as fi zis ca sunt bucatarii diferite daca nu ar fi insistat gazdele mele, cu vadita mandrie patriotica. Aceleasi carnuri (oaie, in primul rand), aceleasi legume, aceleasi sosuri rudimentare, facute din zeama in care a fiert carnea, rareori preparate separat. Intotdeauna mancare traditionala, taraneasca, nu cred ca fie multi (daca o fi vreunul) care sa aiba doua sau trei bucatarii distincte in cadrul aceleiasi culturi: una traditionala, veche, taraneasca, si una fina, aristocratica.

Asadar, despre mancarea gagauza de la Gok-Oguz trebuie sa las pe altii, mai experimentati sa scrie mai mult. Carne fiarta cu ceva mirodenii, supe grele, cartofi, orez. La fel fac si ceilalti moldoveni, la fel facem si noi, retete pe care presupun ca le cunoaste orice gospodina din republica, fie ea de la tara sau de la oras.

Casa de la Gok-Oguz e diferita, intr-adevar. E un intreg ansamblu de case, de fapt, in jurul unei curti interioare, ca un mic han. E cam departe de centrul vechi si cu aer de Belle Epoque al Chisinaului, intr-o zona prafuita, cu aspect semi-industrial urban.

Gok-Oguz are multe camere si camarute, dintre care doar salonul principal, cel mai mare, arata ca un restaurant, celelalte sunt ca niste camere de locuit in care cativa oameni pot lua masa, ca atunci cand ai musafiri. Eu am trait intr-o astfel de casa la tara, la strabunici, cand eram foarte mic, tot in Moldova, doar ca nu de aceeasi parte a Prutului. Pe atunci, doar la tara mai erau astfel de lucruri in case, cele de la oras se schimbasera destul de mult. Trebuie sa va uitati la pozele de pe site-ul lor, cu greu ar putea cineva sa faca o descriere a atmosferei de acolo unor oameni din zilele noastre. Pe atunci, cand am fost eu la Gok-Oguz, nu stiam ca voi scrie despre restaurantele din Chisinau, asa ca nu am facut eu pozele.

Am vazut si in alte cateva locuri din Romania, din Chisinau sau din Bucuresti astfel de decoruri in restaurante, dar niciodata nu m-am gandit ca au fost acolo dintotdeauna, ca intai au fost lucrurile si apoi restaurantul, ci intotdeauna invers, ca au decis sa faca un restaurant si apoi au plecat sa caute lucruri vechi ca sa-l decoreze si sa creeze atmosfera. Dar lucrurile din alta lume si din alte timpuri de la Gok-Oguz par sa fi fost acolo de cand e casa, parca prea se potrivesc. Dar nici nu conteaza, la urma urmei, ce a fost mai intai la Gok-Oguz, restaurantul sau lucrurile…

Serviciul a fost bun la Gok-Oguz. Stapanul hanului e tot timpul acolo, iti explica si iti arata cu mandrie acareturile, mai ales daca arati predispus la surprindere. Chelneritele sunt niste fete obisnuite cu munca, in putere, eficiente, preocupate doar de basics-urile si de esentialul actului de hospitality, fara falsele politeturi pe care le invata toti chelnerii care trec prin scolile de turism.

Chiar si pentru cei din Chisinau, Gok-Oguz e un restaurant mai aparte, datorita configuratiei arhitectonice si a amenajarii interioare, in primul rand, presupun ca nu sunt multe alte localuri cu o ambianta intacta si credibila din vremuri cu care acum nu mai avem nicio legatura. E un adevarat restaurant turistic, intr-adevar, insa unul pe care iti vine sa-l iei in serios. Eu l-am luat, cel putin… Imi place sa cred ca Gok-Oguz e o casa transformata intr-un restaurant, si nu invers, un restaurant decorat ca o casa batraneasca. (GB – martie 2017)