Gradina Dorobanti

Boema de Dorobanti sau cum sa vinzi cana de apa cu 10 lei

Prima impresie, cand am intrat in Gradina Dorobanti, a fost ca seamana izbitor de mult cu Gradina Eden de pe Calea Victoriei.

Gradina Dorobanti este un loc situat pe Calea Dorobantilor, intre Piata Romana si intersectia cu bd. Stefan cel Mare. Este o zona circulata, centrala. Se pare ca cei care au deschis au luat bine in calcul acest vad pe care il are.

Gradina Dorobanti este un spatiu deschis, cu aproximativ 200 de locuri, atat la mese, cat si prin hamace, sezlonguri, perne sau tot felul de fotolii mai mult sau mai putin conventionale. Din ce am vazut eu exista si o casa, la intrarea din partea stanga, insa nu stiu daca are legatura sau nu.

Ambianta de aici este estivala. Totul este relaxant si indeamna la relaxare: sezlonguri agatate la tot pasul, perne si hamace, scaune lejere ori alte asternuturi. Asadar, mobilierul este unul simplu, destul de nonconformist, chiar barul si acoperisul sau sunt realizate din bambus sau ceva bete de papura. Este un design tineresc, estival, hippie chiar. Mai mult, numarul mare de copii, care se joaca nestingheriti, fac locul cu atat mai boem si mai nonconformist.

Exista si cateva mese mai mari, de aproximativ 15-20 de persoane, insa in general sunt mese mici (4 persoane). Muzica e de ambianta si destul de greu de sesizat. Cred ca e ceva de tip lounge bar.

Meniul de la Gradina Dorobanti este scurt (wraps, supe, sandwich), chiar foarte scurt, pentru ca nu au bucatarie proprie, ci o rulota cu street food. Un fel de mancare ajunge pe la 18-20 de lei, iar o apa plata (pet) la 0,5 litri este 10 lei. 10 lei??? O cana de apa la pet? Asta da boema! Boema de Dorobanti!

Stafful e tanar, si e alcatuit din baieti cu varste intre 25 si 30 de ani. Nu poarta uniforme si sunt imbracati lejer, urban, in general in haine negre, cu barba, tatuaje, cercei etc. Destul de neconventional per ansamblu, nu ii poti distinge pentru ca se aseamana cu clientii, poate doar prin faptul ca ii gasesti la bar (caci un fac service la mese). Par destul de prietenosi si relaxati, fara nici un stres!

Cand am trecut pe acolo, cred ca erau in jur de 60 de persoane, poate si mai mult. In general, erau oameni intre 20 si 40-45 de ani, deopotriva femei si barbati, dar si destui copii (4-8 ani). Grupurile erau mici, cam 3-4 persoane intr-un grup, ceea ce nu este un marker foarte bun al boemei, iar diferenta de varsta in cadrul grupurilor era de aproximativ 7-8 ani.

La Gradina Dorobanti vin in general studenti, corporatisti, cu venituri medii si studii superioare. Un public din clasa mijlocie spre superioara. Sunt imbracati lejer, casual, chiar office, insa veti intalni si persoane usor mai nonconformiste, desi rar! In general, clientela de la Gradina Dorobanti discuta, socializeaza, citeste; unii scriu cate ceva, altii lucreaza pe laptopuri sau se uita pe telefoane, in orice caz, nu pare ca fac lucruri foarte profunde, ci mai mult chestii relaxante.

Consumul de la Gradina Dorobanti este mic, specific boemei. Ici-colo cate un suc, o bere, o apa plata.

Distinctivitatea clientelei exista, insa nu atat ca outfit sau aparente, cat ca atitudine. Am avut impresia ca cei de acolo vor sa citeasca, sa se relaxeze etc., insa cu o usoara tenta de exhibitie.

Sunt grupuri mici de oameni la Gradina Dorobanti (maxim 6 persoane intr-un grup), iar relatii intre grupuri nu exista; un alt reper important!

In general, clientii sunt predominant cei din categoria preboemei, dar si cativa hipsteri, ori creativi. Din preboema fac parte oamenii care doresc sa vina intr-un spatiu boem (sau cu aparente nonconformiste macar!), au venituri medii spre mari, dar au totusi un outfit sau comportamente conventionale, si nu ies in evidenta.

Cei care ajung la Gradina Dorobanti cred ca vin fie pe jos, fie cu bicicleta, dar probabil or fi si cativa care vin aici cu masinile, desi nu prea gasesti loc de parcare prin zona.

Per ansamblu, Gradina Dorobanti este un loc boem al Capitalei, care atrage mai ales pentru pozitionarea si amenajarea sa. (Daniel Catoi – iulie 2018)