Gradina Eden

Fabuloasa jungla urbana a Bucurestiului

Plus un barman simpatic si haios, doua barmanite scarboase, dintre care una necioplota de-a binelea…

Gradina Eden e un loc fabulos al Bucurestiului, si daca nu ajungi acolo, sa vezi cu ochii tai, nu poti sa-ti imaginezi ce e dincolo de gardurile Palatului Stirbei, garduri pe care le vedem de multe ori in Bucuresti, fie ele si de palat. Au facut o terasa imensa acolo, au numit-o Gradina Eden, e deschisa doar cat se poate sta afara, desigur. Insa ce si pe cine vezi acolo e aproape ireal in mijlocul centrului unui oras atat de mare cum e Bucurestiul.

Voi reveni pe larg asupra Gradinii Eden si a altor locuri ascunse ale Bucurestiului in 2018, cand voi incepe un studiu sistematic al boemei (neo-boemei, sau post-boemei, mai precis spus). Gradina Eden si cele alte cateva locuri de acest fel ale Bucurestiului merita o analiza stiintifica si apoi rezultatele sa fie puse pe hartie, fara indoiala… (GB – septembrie 2017)

Boemetru

Daca nu ati ajuns inca la Gradina Eden ar trebui sa nu o ratati! Este unul dintre cele mai boeme locuri din Bucuresti, cu atat mai mult cu cat este chiar in centrul orasului, unde nu te-ai astepta sa gasesti un asemenea loc.

Gradina Eden este situata pe Calea Victoriei, unde se intersecteaza cu Calea Grivitei si cu strada Biserica Amzei, mai exact gradina Palatului Stirbei, amplasata pe toata lungimea strazii Banului (intre Calea Victoriei si str. Budisteanu). Mai concret, este o gradina de mari dimensiuni, unde intra lejer cel putin 400 de oameni, si ma refer doar la locurile la mese, insa spatiu este mult mai generos.

Gradina Eden functioneaza numai vara. Din ce am inteles nu exista un alt spatiu amenajat in cadrul Palatului Stirbei pentru perioada rece.

Ambianta de la Gradina Eden intruneste intr-adevar elementele caracteristice boemei (neo-boemei, mai exact!). Este un spatiu foarte relaxant, cu un aer studentesc, fara aglomeratie in timpul zilei, linistit si chiar intim in anumite zone ale gradinii. Este o ambianta boema, surprinzatoare pentru un loc atat de central.

Mobilierul de la Gradina Eden este divers. De la mese si scaune din lemn, specifice teraselor, si pana la hamace, perne, dusumele, gard impletit din nuiele sau chiar nisip, toate fac parte din amenajarea estivala a Gradinii Eden. Este un design de vacanta, care te trimite fie pe o plaja, fie intr-o padure umbroasa si deasa. Elementele de mobilier si accesoriile se imbina intr-un stil bine gandit. Totul este natural, bio!

Un alt factor boem al Gradinii Eden consta in existenta numeroaselor mese de mari dimensiuni la care stau persoane care nu se cunosc, evident, pe langa clasicele mese de 3-4 persoane.

Despre muzica de la Gradina Eden nu stiu sa spun daca intra in categoria celor boeme, ori este mainstream, caci cand am trecut eu nu era niciun fel de ambianta sonora.

Meniul este boem. Clar! De fapt, este o masina de street food cu 3-4 variante de mancaruri. Oricum, se mananca foarte putin la Gradina Eden. Consumatia principala fiind bautura, in special limonadele, fresh-urile de fructe, berea etc. O portie de mancare este in jur de 25 de lei.

Staff-ule ste tanar (25-30 de ani). Unii dintre ei au ceva unforme, dar altii nu au. De aceea, pot fi reperati mai greu, mai ales ca nu se face service la mese. Bauturile se iau de la bar, la fel ca si mancarea. Cei din staff sunt prietenosi, par relaxati si destul de calmi, asa cum le sta bine boemilor.

Cred ca erau in jur de 150 de oameni cand am fost eu, adica pe la 30% din capacitatea de la mese. Cei prezenti aveau intre 20-25 si pana la 40-45 de ani, atat barbati, cat si femei (50-50%).

Diferenta de varsta intre membrii grupurilor este de 4-5 ani, un element important pentru caracterul boem al clientelei. Cei care vin la Gradina Eden sunt mai ales studenti, corporatisti, unii chiar artisti (mai ales ca Universitatea Nationala de Arte este la o aruncatura de bat). In orice caz, publicul de la Gradina Eden este unul omogen, o clientela distincta in mare parte. Oamenii sunt imbracati lejer, casual, chiar estival as zice; cu sandale, tricouri largi, haine vaporoase.

Cei care ajung aici, vin pentru a iesi cu prietenii si discuta intre ei. Vin pentru socializare, si chiar discuta unele subiecte destul de interesante. Altii vin pentru relaxare, fie joaca carti, fie lucreaza la laptop, ori citesc cate o carte, in timp ce altii pur si simplu stau in hamace ori pe numeroasele perne asezate pe jos si se uita pe telefon ori nu fac nimic. Cuvantul de baza de la Gradina Eden este libertate. O libertate boema (daca n-o fi pleonastica alaturarea!).

Grupurile de clienti par destul de micute, in general 5-6 (maxim 12-14 persoane, minim 1-2). Probabil ca seara sau cand sunt evenimente muzicale lucrurile se schimba destul de mult, iar grupurile mai mare predomina.

Din ce am vazut eu, nu prea sunt relatii intre membrii diferitelor grupuri, fiecare stand cu grupul din care face parte, lucru care nu e tocmai boem, sa zicem! Pe de alta parte, veti intalni lideri de grup, asa cum ii sta bine fiecarui grup boem. Sunt persoane care doresc sa iasa mai mult decat ceilalti in evidenta, sa conduca discutiile, ori sa se impuna in anumite momente. Sunt destul de pitoresti, daca iti faci timp sa ii observi mai atent!

Categoria dominanta de clientela pare a fi a boemei pre-hipster (adica a celor care au pana in 25-30 ani si inca nu pot fi numiti hipsteri, fiind mai tineri si inca fara un job stabil sau inca in timpul studiilor). Pe langa acesti, veti gasi si boemi din categoria hipsterilor, dar si preboemi (cei care sunt la limita dintre boema si publicul clasic, mainstream).

Nu cred ca cei care vin la Gradina Eden folosesc masina (ar fi si ne-boem!), ci cred ca se deplaseaza fie cu bicicleta, scuterul sau motocicleta (cateva erau parcate chiar in fata Palatului Stirbei), dar si pe jos.

In concluzie, Gradina Eden este un reper in materie de boema, dar si de gradina, fiind unul dintre cele mai generoase si pitoresti spatii boeme din Capitala. Si cred ca va ramane asa destul de mult timp! (Daniel Catoi – iunie 2018)