Redeschiderea restaurantului KANE a fost unul dintre evenimentele cele mai asteptate de pe piata restaurantelor bucurestene. KANÉ, mai precis, ca sa reiasa si pronuntia. Fiindca numele vine de la zeul mancarii din Hawaii, Kané.
Primul KANÉ a fost deschis in urma cu cativa ani pe Tunari, in locul in care aceiasi proprietari au mutat Mamizza, dupa ce au realizat ca un astfel de concept elitist are nevoie de o alta adresa. Asa ca au luat o casa cunoscuta de pe strada Dianei, aproape de Piata Rosetti. Si apoi au bagat mana adanc in buzunar. Dupa mult timp si multi bani cheltuiti, au reusit sa deschida acum o saptamana.
Nu au facut economie la nimic, rezultatul e chiar spectaculos, din orice directie ai privi. Casa nu are etaj, e doar parterul amenajat si deschis publicului, deocamdata, si in curand au promis o crama la subsol. Si o terasa in gradina din jurul casei, la vara. Bucataria e chiar la intrare, in cea mai mare si mai frumoasa camera. Deschisa cu totul, fiindca are inclusiv un rol decorativ si demonstrativ in tot conceptul, cu cuptoarele, plitele, tigaile si bucatarii ca agenti de imagine, detalii gandite bine dinainte. Razvan Crisan mi-a confirmat, inca o data, ca e mai destept decat aproape toti patronii si managerii de restaurante pe care i-am intalnit pana acum.
Noutati
Si mai sunt multe noutati la KANÉ. Nu se poate plati cash, doar cu cardul. Mergi doar cu rezervare, deschis de miercuri pana duminica doar seara, si iti comunica toate acestea in scris, dinainte, plus ca tipsul de 11% e inclus in nota.
KANÉ nu putea sa aiba altceva decat Noua Bucatarie Romaneasca Fina. Mai ales ca ei au fost chiar deschizatorii de drum, primii care au facut pe bucuresteni sa foloseasca aceasta alaturare de cuvinte. Chiar daca abia cateva luni mai tarziu „Noua Bucatarie Romaneasca” a devenit o sintagma si s-a si „oficializat”. Acum se considera ca Noua Bucatarie Romaneasca Fina are ca data de nastere noiembrie 2017, cand s-a deschis MAIZE cu Alex Petricean ca chef. Si, implicit, ca principal creator al ei. Pe buna dreptate, chiar daca Alexandru Iacob, cheful primului KANÉ, prevestea deja asta clar cu ceva timp inainte.
Un mare chef
Si cu aceasta ocazie am descoperit un mare deja chef, despre care nu auzisem, si despre care cred ca aproape nimeni nu stie in acest moment. Insa in cateva luni va deveni foarte cunoscut. La inceput il vor numi „un mare chef in devenire”, „o speranta” sau ceva de felul acesta. Mai ales ca e destul de tanar, are 26 de ani. Insa e deja un chef adevarat si ii va intrece repede pe cei deja consacrati in elita extrem de restransa pe care Noua Bucatarie Romaneasca Fina a strans-o in jurul ei.
Tot ce a gatit acest tanar chef de la KANÉ a fost foarte bun si deosebit, cu cateva exceptii, care au fost doar bune: cateva gogosi la inceput, niste dovlecei cam neinspirati prin simplitate si un sos prea apos si cu prea mult otet, cred.
Portiile infinitezimale, cele mai mici dintre toate restaurantele Bucurestiului. Ce vor sa demonstreze cu asta, nu stiu, pentru ca economia e absolut insignifianta. Nu folosesc produse si ingrediente scumpe, toate sunt de-ale locului, majoritatea obisnuite, adica ieftine. Pentru ca, tocmai, acesta este unul dintre pilonii Noii Bucatarii Romanesti Fine: sa faca mancare cu cat mai putine produse si ingrediente exotice, aduse de departe, si cu cat mai multa imaginatie si creativitate din partea chefului. Or, aici, cheful de la KANÉ pare sa fie deja un maestru. Catalin Bejenariu il cheama – am primit informatia ulterior.
Copiii care te servesc la KANÉ
Multi vor fi surprinsi sa vada niste copii chelneri intr-un restaurant elegant si scump de fine dining. Insa asta imi arata mie din nou ca Razvan Crisan e mai destept decat altii si ca a inteles si stie deja ceea ce altora le va lua inca ani buni sa intrevada, macar. De noi s-a ocupat un chelner pe care il stiam din alta parte de la ei, am si scris despre el fiindca ca mi-a placut foarte mult. Acum l-au pus sa-si ia o mina grava si caraghioasa si sa faca un teatru care te face sa izbucnesti in ras, mai ales daca iti aduci aminte de el in starea lui naturala. Sper sa renunte la asta si sa-i lase pe copii sa se poarte natural si normal, pentru ca au deja reflexul de client service in ei, nu mai e nevoie de altceva.
Preturile sunt destul de mari. Nu ca nu ar fi normal ca atat, sau chiar mai mult sa coste o mancare fina si rara, ci pentru ca foarte putini se vor satura dintr-o secventa obisnuita de feluri de mancare intr-un restaurant, si vor trebui sa ceara mai mult. O masa in doi, cu o sticla cu vin bun, nu prea are cum sa coste mai putin de 7-800 de lei.
KANÉ e, asadar, unul dintre lucrurile cel mai bine facute pe piata restaurantelor din Bucuresti din acest an, si unul dintre cele mai bune din memoria recenta. Isi va revendica, fara indoiala, titlul de Cel mai bun restaurant din Bucuresti, si nu doar masurat cu celelalte restaurante cu Noua Bucatarie Romaneasca Fina. Chiar pe merit… (GB – octombrie 2019)
Comentarii (11)
Ce penibil sa incerci sa lauzi orice restaurant cu preturi exagerate!Azi daca ai asa un nume mai ciudat si niste portii minuscule gata esti restaurant de fite! Lumea mananca de pofta sau de foame iar restaurante cu mancare buna sunt destule in Bucuresti,acum noi pictam in farfurii si mancam cu pipeta,penibil!
Buna seara.
Am man cat in aceasta seara la Kane si sunt de acord cu George.
Mancarea e scampi si patina dar face toti banii.
E un restaurant cu mi-as dori mai multe in Bucuresti, un restaurant cu personalitate, cu mancare rafinata si gustoasa cu atmosfera mai discreta si mai
placata decat la The Artist.
Sa nu ne intelegem gresit : si The Artist e un restaurant foarte bun dar mie mi-a placut in aceasta seara mai mult la Kane.
Tin sa adaug ca sunt foarte multi copii care servesc la restaurante, dar pentru ca nu au vreun bachelor in acest domeniu, nu conteaza.
200 euro o cina, mai scump ca la chef Hadad, mai scump ca la Paris??
Acum, nu e prost ala care cere…
E mai bun decat la Chef Hadad. Iar daca la Paris mananci cam acelasi lucru, platesti ceva mai mult. GB
Salut George,
Primul gand care imi vine in minte cand iti citesc articolul este: “and your point is?”.
Tot ce ai scris e plin de contradictii, ne recomanzi un restaurant proaspat redeschis cu niste preturi de stele Michelin unde de fapt se gateste cu ingrediente relativ ieftine si locale. Ma mir cum poti sa compari acest loc cu The Artist care este emblematic totusi mai ales datorita lui Paul Oppenkamp care a confirmat ca si chef spre deosebire de tanarul Bejenariu despre care nu stim nimic decat ca are 26 de ani.
Si totusi vorbim de acelasi Kane care a functionat pe Tunari si ne pregatea un croque madame scaladat in ulei si gretos, acum nu demult iar acum se vrea cel mai bun restaurant din Bucuresti.
Nu am inteles ce anume ai mancat ca sa ne facem totusi o idee despre meniu….
Iar faptul ca ne servesc niste copii este o dilema pt mine de ce ar trebui sa fie asta o atractie?
Tot ce am inteles din articolul tau este ca patronul este genial, mancarea e foarte scumpa si putina totodata dar face toti banii….
Cand urmareeam cu drag blogul tau o faceam pt ca parea cat de cat obiectiv….
CT
Ai mancat deja la KANE, vad, desi sunt deschisi de cateva zile…
Mancarea e la acelasi nivel cu cea de la The Artist.
Nu e deloc acelasi KANE care era pe Tunari, chiar daca are alt nume. Nu e fostul KANE mutat mai in centru, ci un cu totul alt restaurant. Au pastrat numele din niste motive usor de explicat.
Nu am avut timp si rabdare sa descriu ce am mancat, insa am pus poze.
Da, serviciul cu acei copii e una dintre atractii.
Patronul e printre oamenii destepti din bransa lui – si aici adaug si capacitatea mea de a evalua oamenii si managerii care vine din activitatea principala, cea de head-hunter.
Mancarea e scumpa si portiile foarte mici. Dar alegerea fiind limitata la acest nivel, esti obligat sa bafi mana in buzunar daca vrei sa mananci asa ceva. Nu am spus explicit ca „face toti banii”, insa nu am scris nici ca nu ii face.
GB
a, si primul restaurant cu bucatarie romaneasca fina nu-i mahala? 🙂
Nu, e bucatarie romaneasca creativa, insa nu fina. GB
e mai bun ca the artist?
Sunt cam la fel, greu de adus un argument decisiv de o parte sau de cealalta. GB