La Copac

O terasa intreaga sub un singur copac

Am fost la cunoscuta terasa La Copac de pe Pitar Mos in vara, insa nu am apucat sa scriu la timp despre ea… 🙁 La Copac e cunoscuta ca terasa, in primul rand, insa ei sunt un restaurant, defapt, unul mic, un bistrou, mai degraba, fiindca au si vreo doua saloane mici in casa aceea veche.

In interior amenajarea e amuzanta, daca pot sa-i spun astfel, un concept ludic ce prinde bine la tipul acela de clientela, presupun. Pozele surprind bine ambianta. Insa La Copac inseamna curtea casei, o curte mare, in mijlocul careia e Marele Copac, ceva greu de crezut ca mai poate sa fie gasit in mijlocul mijlocului Bucurestiului. La Copac e o terasa boema, amenajata sumar, cu mobilier simplu, scanduri nefinisate. Au o carpeta imensa pe calcanul casei urmatoare, e impresionanta aceea, nu stiu cum au facut rost de ea. E multa verdeata si in afara copacului, o dezordine generala probabil intentionata, ca sa sublinieze caracterul boem al locului.

Meniul e foarte lung la La Copac, surprinzator pentru un local boem, in care gasesti, de obicei doar cateva lucruri simple de mancare. Noi am luat ciuperci cu sos de cascaval, surprinzator de bune, proc cu sos alb si ciuperci, pui cu potroace, cartofi la cuptor cu sos pesto, toate acestea asa si asa, sfecla rosie si muraturi bune. portiile destul de mari.

Serviciul a fost memorabil, cu chelnerita din poza, cea cu tatuajul, care ne-a inveselit ziua cu dezinvoltura si cu spontaneitatea ei. E serviciu d elocal boem, cu clienti recurenti, presupun, pe care ajungi sa-i cunosti si atunci iti schimbi si tu atitudinea, chiar fara sa iti dai seama, devii mai natural si mai deschis si cu cei pe care ii vezi atunci pentru prima data, cum eram noi.

La Copac e o terasa boema, vin multi tineri, probabil de la Facultatea de Limbi Straine a Universitatii din Bucuresti, de pe aceeasi faimoasa strada – faimoasa tocmai datorita acestei facultati. Era aproape plina si cand am fost noi. Nu stiu cum e iarna, sper sa-mi fac intr-o zi timp sa vad daca ma mai simt la fel La (marele) Copac… (GB – septembrie 2017)

Boemetru

La Copac este un local din centrul Bucurestiului, care si-a luat numele de la impunatorul copac (si singurul!) din gradina. Mai toata lumea a asociat acest loc si cu un spatiu boem, fapt pe care incerc sa il descriu in cele ce urmeaza.

La Copac se afla intr-o zona centrala (Piata Lahovari/ Piata Romana si Bd. Magheru), o zona istorica a orasului, cu case boieresti de la inceputul secolului al XX-lea. Din acest punct de vedere amplasarea nu este tocmai boema!

La Copac au o asemenea casa boiereasca, renovata, cu o gradina amenajata sub vestitul copac ce o strajuieste.

Ambianta de La Copac este destul de agitata, aglomerata chiar! Noi am gasit doua locuri abia la a treia vizita acolo si chiar si atunci cu greu, dupa ce nu venise o rezervare. Din acest punct de vedere, La Copac este un local de trafic, destul de comercial, cred ca foarte vizitat de catre turisti, cu atat mai mult cu cat are un specific romanesc. Astfel, este mai putin boem decat isi propune.

Mobilierul de la terasa este clasic, din lemn, simplu, nimic prea boem; in interior este un mobilier cu influente romanesti, dar modern, reinterpretat. Designul, asa cum am spus deja, este cu influente si modele romanesti. In interior este un stil modern romanesc, usor jucaus, destul de interesant, mai ales pentru turisti probabil!

Nu sunt mese comune La Copac, iar mesele existente au maxim 6-8 locuri si nici nu stau persoane necunoscute la aceste mese, ci doar grupuri de cunoscuti, lucru ce nu se potriveste foarte bine cu elementele neo-boemei.

Cand am fost noi, nu se auzea niciun fel de muzica, insa in alte momente probabil ca exista si o ambianta sonora. Meniul este romanesc, foarte divers, cu multe variante, o buctarie traditional romaneasca. O portie de mancare costa cam 25-30 de lei.

Stafful este destul de tanar (cam 30 de ani) si nimeni nu are uniforma, ci sunt imbracati casual, lejer, dar au borsete, ceea ce ii face sa poata fi distingi (foarte greu ce-i drept) dintre clienti. Asemanarea cu clientii este un element descriptiv al localurilor boeme. Chelnerii de La Copac fac service la masa si au o atitudine usor stricta, sau neutra, cu o usoara eticheta, desi ar trebui sa fie un loc boem, calm, relaxant.

Cele 60 de locuri ale terasei (in interior cred ca sunt in jur de 30 de locuri) erau ocupate. Publicul care vine aici are intre 25 si 45-50 ani si sunt atat femei, cat si barbati (50-50%). Diferenta de varsta dintre membrii grupurilor este de pana la 10 ani. In general, La Copac vin corporatisti, studenti, familisti impreuna cu copiii, dar si turisti. Sunt imbracati lejer, urban si au interese comune. In general, oamenii socializeaza, rad, glumesc, desi discuta, nu cred ca sunt discutii elaborate, ci chestiuni de moment.

Consumul este destul de mare (deci, nu foarte „boem”!), mai toti mananca, unii chiar si mai multe feluri de mancare.

Distinctivitatea clientelei este mica La Copac, asemanandu-se destul de mult cu mare parte dintre locatiile boeme din Bucuresti.

Grupurile sunt de aproximativ 3-5 persoane (minim 2, maxim 6-8 persoane), asadar un public fragmentat, mai putin boem din acest punct de vedere. De asemenea, nu exista relatii intre grupuri.

Catgeoria predominanta de boema este cea a preboemilor, dar veti intalni si hipsteri, studenti, dar si public clasic.

Majoritatea vin pe jos La Copac, iar unii cu masina; biciclete nu prea am vazut pe acolo.

In general, La Copac este un local destul de generalist, la limita caracteristicilor boemei, daca luam in calcul criteriile pe care le-am urmarit. El ramane in constiinta publicului ca un spatiu boem, dar realitatea demonstreaza ca lucrurile stau usor diferit. (Daniel Catoi – iunie 2018)

Terasa La Copac de pe Pitar Mos – Marele Copac

Save