La Estancia by La Rambla

Unul dintre cele mai frumoase restaurante ale Bucurestiului

Am revenit la La Estancia din Bulevardul Primaverii la un an de la prima vizita – atunci foarte aproape de deschiderea lor ca restaurant cu bucatarie uruguayana, preponderent steakhouse.

Acum i-am regasit ca restaurant cu bucatarie spaniola si uruguayana, cu numele alungit la La Estancia by La Rambla, adica uniti cu cei care avusesera La Rambla inainte, la Piata Victoriei, si ma tot intrebam daca au inchis de tot sau doar s-au mutat. Contopirea aceasta s-a produs in aceasta primavara, din cate mi-au spus.

La Estancia by La Rambla arata destul de spectaculos, s-a investit mult in amenajare, e unul dintre cele mai frumoase restaurante ale Bucurestiului. Si gradina e foarte frumoasa, mare, bine amenajata. Au saloanele pe doua niveluri, iar la etaj o terasa de balcon, interesanta si aceea.

Meniul s-a mai lungit fata de cel pe care il stiam de la primul La Estancia, au adaugat unele mancaruri pe care le avusesera si la La Rambla, desigur. Bucatarie spaniola clasica, traditionala, fara inovatii vizibile de bucatarie fina sau de alte originalitati.

Noi am avut un piure cu trufe fara trufe, nimic special cu el in rest, o supa de ceapa cu branza de capra gratinata, destul de buna, boabe de porumb picante, destul de bune si acestea, niste pachetele cu spanac si cu carne, bune, de asemenea. Crevetii au fost buni; sosul aducea mai degraba a maioneza decat a sos de lamaie si unt.

Serviciul a avut particularitaile lui la La Estancia by La Rambla. O duduie mai autoritara m-a masurat cand am intrat, asteptand sa-i dau eu primul buna ziua, si cand a vazut ca ma incapatanez sa nu o fac, mi-a intors spatele si a plecat. M-a luat apoi in primire o duduita mai bine dispusa, placuta si vorbareata, cu care ne-am inteles bine. Nota mare de la servicii ei o datoreaza. Insa a disparut repede si aceast personaj pozitiv, asa ca farfuriile goale s-au adunat pe masa noastra pana cand au ajuns fix ca acelea din poza. Daca as fi fost eu chelnerul de la bar, la cativa pasi de clientii debordati de farfurii murdare, nu m-as fi jucat tot timpul pe telefon, neavand altceva de facut, ci as fi luat eu farfuriile de pe masa clientului, daca chelnerita zglobie nu era de gasit. Dar nu am fost, asa ca farfuriile goale au stat bine – mersi vreo jumatate de ceas acolo…

Erau putini clienti la La Estancia by La Rambla la pranz, o singura masa mai era ocupata. Nu cred ca preturile le-au speriat clientii, pentru ca par rezonabile, si mancarea e destul de buna, dupa cum am spus. Sa vedem cum vor merge mai departe, au tot ce le trebuie ca sa aiba succes, iar derapajele cu serviciile sunt chiar cele mai simple lucruri de rezolvat, si fara vreo cheltuiala semnificativa… (GB – iulie 2018)

Mai bine decat un simplu steakhouse

La Estancia e un restaurant nou al Bucurestiului, deschis in vara lui 2017 in cartierul Primaverii, intr-o frumoasa casa boiereasca din elegantul si bogatul cartier, foarte aproape de Piata Charles de Gaulle.

Au doua saloane la parter, au si la etaj, casa e renovata de curand, e destul de bine amenajata, pacat ca nu mi-au dat voie sa fac poze. Nu era dat drumul la aerul conditionat inauntru, i-au dat doar cand am intrat acolo, asa ca am suferit destul de mult din cauza caniculei, abia asteptam sa termin de mancat ca sa plec. Gradina e spectaculoasa, insa, e atractia principala de la La Estancia, fara indoiala, de primavara pana toamna tarziu. E o terasa mare, cu pomi, am vazut si un nuc acolo.

La Estancia e un restaurant cu bucatarie sud-americana, uruguayana, mai exact spus. Nu cunosc bine bucatariile sud-americane, nu stiu care sunt diferentele dintre ele, insa am retinut ca cei de la La Estancia tin sa sublinieze ca e meniu din Uruguay si ca sunt primul restaurant de acest fel din Bucuresti.

Meniul nu e prea lung la La Estancia si pare bine facut, echilibrat, nu au doar carne fripta, cum te-ai putea gandi la inceput. Chiar am fost placut surprins sa vad multe feluri de care nu auzisem si care pareau foarte interesant de incercat. Sigur, au si multa carne, o aduc de acolo, de la ei din America de Sud, si au si gratare afara.

Am luat mai multe feluri la La Estancia, si toate au fost destul de bune: chiftelute cu spanac, ceva aluat tot cu spanac, nu mi-am notat si am uitat ce era, insa scrie in notite ca a fost destul de bun, porumb prajit si condimentat, bun si acela, orez cu sofran, o scaricica de vita (Asado), buna, de asemenea, dar cam tare si mult prea condimentata, dupa gustul meu.

Dar nu e de mirare, condimentele in exces sunt frecvente in partea aceea de lume, dar si in Asia si Africa. La europeni, mai ales in bucatariile fine, gustul mancarii e dat de calitatea produselor de baza si de reteta, condimentele nu trebuie sa acopere gustul carnii sau pe cel al legumelor. Dar cei de la La Estancia nu sunt europeni, asa ca sa va asteptati la cateva surprize din punctul acesta de vedere.

Au si un bucatar din America de Sud la La Estancia, cred ca nu vorbeste englezeste, iar romaneste nici atat. E tanar, suplu, frumos, e un adevarat personaj de revista, o sa-l recomand unor agentii de publicitate ca sa-l pozeze pentru reclame. A vrut sa-l fotografiez, era chiar foarte incantat sa pozeze, dar o duduie de pe acolo, sefa de sala, de restaurant sau ce o mai fi fost, care nu stiu de ce spioni imaginari pazea La Estancia, m-a facut sa renunt la poze.

Eu si duduia in cauza ne-am antipatizat de la inceput, de la primele priviri. Noroc ca mai avea treaba si prin alta parte, asa ca am ajuns pe mana unei chelnerite adorabile, ca altfel m-as fi ridicat si as fi plecat. Mi-a placut de chelnerita inimoasa, am pus-o si in lista cu cei mai buni chelneri ai Bucurestiului aici, pe Restocracy.

Preturile sunt destul de mari la La Estancia, o masa in doi, cu o sticla de vin bun, iti ia cat ai clipi 500 de lei de pe card. Insa e de asteptat sa fie astfel, vita de calitate e scumpa peste tot in lume, chiriile din Primaverii sunt cele mai mari din Bucuresti, si cred ca si din tara, fara indoiala, iar pentru gradina aceea frumoasa trebuie sa platesti, fiindca asa merg lucrurile in viata.

Dupa ce i-am pus notele, m-am uitat in Lista Restocracy si am vazut ca La Estancia s-a dus direct in primele 20 de restaurante din Bucuresti, dupa nota generala. Cred ca merita, e un restauant frumos, mancarea e buna si au venit cu destule noutati, mai ales daca il masuram cu alte steak-houses, care au multa carne fripta, dar putine altele. Si chelnerita inimoasa a contribuit la ridicarea notei finale, ca sa nu mai vorbesc despre gradina.

Cand vrei sa mancati o vita buna, va recomand sa luati serios in calcul La Estancia, mai ales daca nu v-ati pus in plan sa mancati doar carne, si nimic altceva. Si incercati sa ajungeti cat mai au gradina deschisa. Pe bucatarul uruguayan, sau de pe unde altundeva din America de Sud o fi, o sa-l recunoasteti din prima, e un personaj distinctiv…. 🙂 (GB – august 2017)

Save