E bistroul boutique al unui bucătar foarte talentat și destul de cunoscut în București, Dragoș Tudoran. L-a deschis în plină pandemie, în toamna târzie a lui 2021. În centrul centrului Bucureștiului, pe Edgar Quinet, chiar în spatele Universității și lângă Universitatea de Arhitectură Ion Mincu.

Are o sală minusculă la parterul șirului de clădiri vechi care continuă, lipite una de alta, din Calea Victoriei, cu Capșa pe colț, până pe Doamnei, și chiar pe Câmpineanu, dacă facem ocolul. Are patru sau cinci mese minuscule, cu câte două scaune. Lipite de o tejghea lungă, dincolo de care sunt bucătăria și barul. Iar la perete mai au câteva banchete rabatabile din lemn, care stau ridicate când nu e nimeni, ca să poți trece. Cu alte cuvinte, un local neo-industrial hipster, cu mare trecere la clientela corporatistă post-boemă.

Nu mi-am dat seama dacă au un meniu fix, sau Dragoș Tudoran gătește în fiecare zi altceva, în funcție de inspirația lui și de ce găsește mai bun de cumpărat prin piață. Oricum, cele câteva feluri sunt scrise cu creta pe o tăbliță, însă am avut norocul (sau poate onoarea, fiindcă mă cunoștea?) să-mi propună și ceva ce nu era scris acolo.

Maimuca, așa mic cum este, are totuși o bucătărie fină, creativă, se vede mâna unui bucătar care știe și a văzut multe. Eu am primit ravioli cu king crab, foarte bun, și un miel în foietaj, bun și acela, cu un sos făcut de cineva care știe cum se fac aceste lucruri complicate.

Serviciul e interesant, cheful îți pune mâncarea pe tejghea, în dreptul tău, și tu te ridici de la masă și ți-o iei de acolo. E chiar mai bine așa, pentru că un chelner pe culoarul acela îngust mai mult ar încurca pe toată lumea, decât să-ți facă un serviciu util.

Prețurile sunt surprinzător de mari, dacă te aștepți ca într-un loc atât de mic și de îngust să fie altfel. Cele două feluri de mâncare zise mai sus (cele din poze) m-au costat 300 de lei. Dacă aș fi luat și desert, apă, cafea, un pahar sau două de vin, probabil că aș fi ajuns repede la 500 de lei. Or, 1,000 de lei pentru o masă în doi, nu e ceva foarte des întâlnit în București – și mai ales într-un minuscul bistrou neo-boem, fie el și bobo/ hipster.

Da, Maimuca e un bistrou cu multă personalitate, cu bucătărie creativă, cu un Dragoș Tudoran foarte talentat. Un local în trendul acesta neo-boem, care e pe val acum, însă ramura sa bobo/ hipster, adică pentru post-boemii cu bani destui. Va avea viață bună, sunt sigur, pentru că și în Occident acestea sunt acum localurile la modă și cu cel mai mare succes. (George Butunoiu – ianuarie 2021)

Maimuca, probabil cel mai în vogă restaurant hipster al momentului (bistrou, mai precis spus), cu priză imediată la clientela neo-boemă a Bucureștiului, chiar din prima zi după deschidere. Cu atât mai mult cu cât au un bucătar foarte talentat și perfect integrat în peisaj. Am fost și eu să mănânc la ei în urmă cu vreo două săptămâni, însă nu am reușit din cauza unei mici defecțiuni tehnice, de moment… 😊 Dar o să revin, negreșit! (George Butunoiu – noiembrie 2021)