Am revenit La Taifas in plina pandemie, cand era permisa doar deschiderea teraselor. Noiembrie, rece afara, seara, dar am stat comod, nici nu am avut nevoie de incalzitoarele cu gaz care ardeau printre mese.

Acelasi bistrou placut pe care il stiam, cu mancare buna, preturi rezonabile, serviciu bun. Adica nimic nou. Ceea ce e de bine, fiindca mi-a placut de fiecare data de ei si am scris asta. (GB – noiembrie 2020)

La Taifas e un bistrou adevarat

La Taifas e unul dintre cele mai vechi restaurante ale Bucurestiului, si primul bistrou in adevaratul sens al cuvantului. Prima data au deschis pe Georges Clemenceau, intre Piata Amzei si Athenee palace, la un demisol, si au avut un succes nebun. Am mancat si eu acolo de multe ori. Apoi s-au mutat pe Episcopiei, chiar vizavi de casa de bilete a Atheneului Roman, unde a fost Sushi Room, si apoi Bistro Ateneu, pana de curand. Au avut si acolo o lunga perioada de glorie, cand erau putine restaurante in Bucuresti. Am mancat si eu adesea. Apoi s-au mutat pe Gheorghe Manu, intre Calea Victoriei si Piata Sfintii Voievozi, in niste anexe ale Palatului Cantacuzino. Iar in octombrie 2018 au inchis si acolo si au deschis alt restaurant, la fel de frumos, in Moxa.

Casa aceea frumoasa din Moxa are si ea o istorie legata de niste restaurante. La Maison de Karin cred ca a fost primul, cu mare succes la inceput, cand ii aveau pe David Contant ca chef si pe Baptiste patiser. Apoi ceva cu numele Handmade, la care nu-mi aduc aminte sa fi fost. Cineva spunea ca si Patrizia Paglieri a avut o scurta oprire.

Cand au deschis, acum aproape 30 de ani, La Taifas si-a facut un nume si si-a castigat un loc pe piata prin mancarea de tip bistrou, o noutate in acele vremuri. Au ramas cam cu aceeasi mancare, ceea ce a facut sa fie depasiti de catre foarte multi altii. Insa au mai recuperat ceva venind cu o amenajare foarte bine facuta si distinctiva, cu mobilier si decoruri bogate intr-un stil aristocratic de acum vreo suta de ani. La Taifas din Gheorghe Manu, in special, au iesit cel mai mult in evidenta.

La Taifas din Moxa…

casa e si mai somptuoasa, asa ca le-a fost usor sa continue in acelasi stil, sa transfere o parte dintre obiectele de dincolo si sa aduca si altele noi, care se potrivesc foarte bine cu ansamblul. M-au lasat sa fac poze, asa ca va puteti face o imagine destul de precisa despre ambianta vintage.

Meniul de La Taifas pare sa fie identic cu cele de dinainte, sau foarte apropiat, oricum. Bucatarie urbana, mancare de casa, cu ciorbe, ardei umpluti, zacusca si alte asemenea. Destul de buna pentru ceea ce este, adica o bucatarie relativ simpla, de mainstream. Preturile rezonabile, mai ales ca portiile sunt destul de mari.

Serviciul a fost bun, cu un om care parea sa fie mai mult decat un chelner, poate chiar patronul, dupa felul si atentia cu care facea lucrurile. Clienti erau destui, si nu e de mirare, pentru ca La Taifas e un loc frumos si iti inspira incredere. Mie mi-a placut la ei, sunt sigur ca le va merge bine, e nevoie si de astfel de restaurante pe o piata care, pentru unii, se schimba prea repede… (GB – august 2019)