Au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca inca de la inceput, dupa parerea mea, fara sa mai treaca prin cheltuielile si frustrarile a doua esecuri, cel cu restaurantul grecesc, urmat de cel cu scoici si creveti. Marul de Aur are inca o putere de brand, chiar daca pentru putini bucuresteni, si pentru un restaurant din Capitala, marketingul vinde adesea mai mai mult decat ceea ce se gaseste in farfurie.
Marul de Aur a fost un restaurant celebru al orasului pe vremea comunistilor, dar si cativa ani dupa farsa cu Revolutia. Se manca chiar foarte bine acolo, spre comparatie cu majoritatea celorlalte restaurante.
Insa si mai cunosut era Marul de Aur pentru muzica lautareasca, ce atragea multi turisti si petrecareti. Apoi a intrat intr-un con prelungit de umbra, cei care il aveau sau care il gestionau nestiind prea bine ce inseamna “marketing”, noul cuvant-minune aparut atunci.
Localul a fost revitalizat pentru o vreme, cu destul succes la inceput, sub alt nume, Sarpele Roz. Cred ca imi aduc aminte ca au incercat sa-i spuna Sarpele Rosu, insa dupa cateva zile a devenit roz, tot din motive de brand protejat, fara indoiala. Si nu stiu daca nu au putut, sau nu au vrut sa foloseasca numele istoric, Marul de Aur.
Dupa Sarpele Roz a urmat o lunga perioada de uitare, chiar cei care locuiau sau lucrau in blocurile din fata fiind mirati sa afle ca acolo e un restaurant. Apoi cei de la Max Grup, care au Trattoria Monza, Santorini, La Ciurucuri si alte localuri cunoscute si care merg bine, au preluat spatiul. L-au amenajat greceste, cam pe fuga, si i-au spus KOS. Apoi au schimbat conceptul, redenumindu-l Scoici si Creveti. Previzibil, niciunul nu a avut viata lunga, spatiul e mult prea mare pentru asa ceva. Prin urmare, acum au revenit la Marul de Aur, restaurant traditional romanesc.
E o casa veche acolo, interbelica, intre Calea Victoriei si Buzesti, in spatele hidoasei bariere de blocuri imense din Piata Victoriei, facute sa acopere si ce a mai ramas din Bucurestiul vechi si cu farmec de o parte si de cealalta a strazii Sevastopol. Casa e complet si ermetic acoperita de uratele blocuri, asa ca nicio sansa sa afli de Marul de Aur doar plimbandu-te pe strada.
Casa nu are etaj si e foarte mare, cu o terasa in spate, imensa pentru un local din centrul centrului Bucurestiului, ba si cu copaci batrani pe deasupra. Restaurantul are doua saloane mari, in cel principal, care are si scena pentru spectacole, ajungi trecand prin primul. Si la intrare am vazut un panou care arata catre un salon exclusiv pentru evenimente, pe mana dreapta.
Amenajarea nu e spectaculoasa, dupa standardele si gusturile vremurilor, insa e corecta si mult mai bine facuta, de data aceasta, fata de cele de dinainte. Pentru un restaurant cu specific traditional romanesc e absolut OK, dupa cum se vede si in poze.
Meniul e cel anticipat, cu bucatarie romaneasca, atat traditionala, cat si urbana, adica ce-si face omul singur acasa in mod obisnuit. Noi am luat ciolan cu varza, fasole, ghiveci si niste mici. Au fost bune, in general, atat cat pot sa fie niste mancaruri atat de simple, rudimentare, chiar. Si le-as recomanda sa schimbe furnizorul de mici, aceia aveau si oase in ei.
Serviciul a fost bun, cu un chelner sigur pe el, cu care am putut avea si un dialog, mai ales ca nu era foarte presat, fiind putini clienti in restaurant, la cateva zile de la deschidere. Preturile rezonabile, poti manca bine si pe saturate la Marul de Aur cu mai putin de 100 de lei, si cu un pahar sau doua de vin.
Sper sa reuseasca sa reinvie traditia muzicii de petrecere la Marul de Aur, a veseliei din jurul ei si a atractiei pe care o fac multor bucuresteni. Dar si strainilor, in mod special. Fiindca altfel, doar ca restaurant romanesc cu mancare simpla si previzibila, si mai ales complet ascuns, le va fi greu sa il umple, la cat de mare este. Eu chiar le doresc sa aiba succes, apreciez foarte mult efortul pe care l-au facut pana acum, cu atat mai mult cu cat acum le-a iesit mai bine decat datile trecute. (GB – decembrie 2018)
Pret mediu pe meniu: 112 lei (28 lei antreurile, 42 lei felurile principale)
Nu sut serioși, nu își platesc angajatii, isi bat joc de ei. Am de luat 1100 de lei ,nici pînă azi nu i-am luat. Mâine e inălțarea Domnului, cind se va înălța, să se inalțe si cu tot sporul lor. Să mai aibe vînźare doar după ce imi voi lua banii mei munca mea. Dacă nu, să umble ca banul….
Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
Au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca inca de la inceput, dupa parerea mea, fara sa mai treaca prin cheltuielile si frustrarile a doua esecuri, cel cu restaurantul grecesc, urmat de cel cu scoici si creveti. Marul de Aur are inca o putere de brand, chiar daca pentru putini bucuresteni, si pentru un restaurant din Capitala, marketingul vinde adesea mai mai mult decat ceea ce se gaseste in farfurie.
Comentarii (1)
Nu sut serioși, nu își platesc angajatii, isi bat joc de ei. Am de luat 1100 de lei ,nici pînă azi nu i-am luat. Mâine e inălțarea Domnului, cind se va înălța, să se inalțe si cu tot sporul lor. Să mai aibe vînźare doar după ce imi voi lua banii mei munca mea. Dacă nu, să umble ca banul….