Până acum te gândeai să mergi la țară la Gurbănești, în Câmpia Mostiștei, la Florin Cojocariu și la Victoria, adorabila lui femeie, ca să stai și să mănânci în grădină. Să te plimbi printre copaci și flori, să mângâi animăluțele, să te uiți cu uimire la cuptoarele în care Victoria coace ceramica, să admiri lucrările ei de artă, apoi să te așezi în hamac, gândindu-te la lucruri pe care nu se cuvine întotdeauna să le spui cu voce tare…
Dar iarna umbra copacilor nu mai folosește la nimic, ba dimpotrivă! Flori nu mai sunt, animăluțele stau zgribulite în culcușuri și nu au niciun chef de mângâierea ta, hamacul e scos și pus în magazie până la primăvară. Îți mai rămâne să te ghemuiești cu o cană de ceai sau de cafea în mână pe lângă cuptoarele din atelier, că e cald și bine acolo, însă nu întotdeauna are Victoria chef de intruși care să o încurce din treabă.
Așa că Florin, care e un bărbat deștept, a făcut ceea ce aș fi făcut și eu în locul lui: o marchiză, cum îi mai spun oamenii la țară, o verandă, un pavilion de sticlă în care să poți sta și mânca, apoi iarăși sta și mânca din nou, în mijlocul iernii.
Topologia e următoarea: marele Athanor. La Coupteur. e în mijloc. În dreapta e bucătăria, plină cu mașinării, vase și ustensile cât pentru trei restaurante la un loc. În stânga, cu pereții de sticlă către grădină, e noua marchiză. Are o bucătărie-tampon, de transfer, în care stau calde mâncărurile înainte de a fi servite și în care Florin face platingul, și câteva mese lângă o sobă cu lemne. Dar aceea e chiar sobă sobă, în care ard lemne din lemn, nu butaforii din acelea caraghioase cum vezi prin apartamentele orășenilor, fie ei bogați sau săraci, deopotrivă.
Dar nu ne-am dus noi până la Gurbănești doar pentru soba lor cu lemne, deși s-ar putea imagina și un astfel de scenariu. Ne-am dus să mâncăm și să bem în exces desigur! Așa cum tradiția românească de sezon o impune…
Masă de Crăciun Athanor. La Coupteur. din Gurbănești, la Florin și la Victoria, anul acesta a însemnat așa:
- Salată Bouef făcută cu mascarpone frecat cu coajă de lămâie în loc de maioneză. Mazăre, mere, gogoșari în oțet, castraveți murați, vită, pui. Cu un piure de gogoșari murați cu passata de roșii și sriracha.
- Brie în aluat, cu smochine și nuci, la cuptor. Exact asta 🙂
- Piftie de porc și nu numai. Zeama e fără gelatină, rezultatul a câteva ore de fiert adidași și o ureche de porc. Cu infuzie de usturoi, carne de porc, pipotă de găină bătrână fiartă la nesfârșit, ficat de gâscă.
- Supă de găină bătrână fiartă în neștire cu tăieței de casă. O găină matusalemică de doar 1 kg, care a fiert la foc mic multe, multe ore, cu legume, ienibahar, dafin, piper. Carnea pulpelor bătea în mov, ca la vânat. Tăieței din făină italiană dură cu ou. Țelină verde și nuci. E același trio aromatic ca la salata Waldorf (pui, țelină, nuci).
- Coronation Chicken Pie cu chutney de roșii și ardei gras cu susan negru. E o rețetă englezească făcută prima oară la încoronarea reginei Elisabeta. Pulpe și piept de pui, stafide, smochine, chimion, muștar negru, coriandru.
- Pere poșate în ciocolată de casă. Pere din grădină, poșate lent în sirop de zahăr și învelite într-o ciocolată de casă îndulcită cu must redus în loc de zahăr.
- Și un neașteptat de excelent (sic!) vin 7ARTS, Tămâioasa Românească, în special.
- Da, cu Florin și cu Victoria… (George Butunoiu – Ziua de Crăciun 2021)
O masă de Crăciun la țară, lângă soba cu lemne
Comentarii (1)
Pascal mai frumos este la Crăieşti.
Sarbatori cu bine.