Muzeul National al Taranului Roman din Sos. Kiseleff, la Piata Victoriei, inchiriaza prin licitatie spatiile si marea terasa pentru un restaurant, cele in care acum e Clubul Taranului, cu intrarea prin Monetariei.
Spatiul are 335 mp, iar pretul de pornire al chiriei prin licitatie este de 10 EUR/mp/luna + TVA. MTR anunta ca sub acest nivel nici o oferta nu va putea fi acceptata. Perioada de inchiriere este de 4 ani.
Mai multe informatii privind documentatia de atribuire regasiti pe site-ul Muzeului National al Taranului Roman (MNTR), www.muzeultaranuluiroman.ro/achizitii-publice.html, dar poate fi solicitata si la sediul muzeului – Birou Achizitii Publice.
Industrializarea boemei
Am fost vara la Clubul Taranului (MTR), de la Muzeul Taranului Roman, dar nu am reusit sa scriu despre ei la timp… 🙁
Multa lume a pus acest Club al Taranului pe lista localurilor boeme, insa eu nu am gasit mai nimic boem acolo, ba dimpotriva. Sigur, m-am dus in mijlocul zilei, la pranz, cand o parte din boema, probabil ca inca doarme, poate ca seara ar fi cu totul altfel, cine stie…
Cat tine vara, toata lumea sta pe terasa, desigur, mai ales ca in cea mai mare parte e acoperita si nu-ti bate soarele direct in cap. Iarna au sala din interior, cu scena, probabil (si sper) ca se fac lucruri interesante acolo, fiindca mancarea nu are prea mult haz, iar spiritualitate nici atat.
Au un meniu „eclectic” la Clubul Taranului (MTR), ca sa folosesc un cuvant frumos. Mancare romaneasca, ceva italieneasca, urbana si ce s-o mai nimeri acolo. Presupun ca nu e facut la intamplare meniul acela destul de lung, totusi, pentru ca cei care tin afacerea asta par sa se priceapa bine la vanzari, e facuta sa fie de volum mare, aproape industrial.
Nu a fost deloc rea mancarea la Clubul Taranului (MTR), ba chiar am mancat tot din farfurie, desi nu mi-as mai aduce aminte peste doua ceasuri ce am mancat la ei, fara sa ma uit la poze. Si preturile destul de rezonabile. Vinul la pahar a fost oribil, insa.
Serviciul a fost prost la Clubul Taranului (MTR), cu un chelner foarte obosit si care parea ca-si blestema zilele ca a ajuns nevoie sa fie chelner.
Stiu ca nu e de mare folos ce am scris eu aici, din amintiri si din cateva note pe care le-am regasit acum despre vizita mea din vara. Daca se intampla lucruri cu adevarat interesante la Clubul Taranului (MTR), poate da cineva aici niste detalii. Dar pot sa bag mana in foc, insa, ca mancarea nu va fi altfel decat am descris-o eu aici, si nici nu ar avea de ce sa faca altceva decat cer cei care se duca la Clubul Taranului (MTR)… (GB – august 2017)
Save