Aceea a fost casa lui Nicu Ceausecu, cand taica-su facea ce voia in tara. Apoi a venit Ion Caramitru si i-a luat-o, fiindca a fost cu revolutia. Nu s-a mutat el acolo, cum ar fi facut altii, ci a facut sediul Uniterului.
Casa e mare, Uniterul nu are atatia angajati si atata activitate ca sa o umple, pe de o parte, si niciodata nu iti strica niste bani in plus, pe de alta. Asa ca, dupa multi ani, au inceput sa inchirieze parterul si gradina unora care sa faca restaurante din ele. Il tin minte pe primul, cred ca Le Theatre se numea. A mers foarte bine la inceput, a facut si o oarecare faima, mai ales datorita gradinii spectaculoase si a unor evenimente culturale pe care le mai faceau acolo. Apoi nu am mai auzit de ei, alte restaurante le-au luat-o cu mult inainte in oras.
Am mai fost la un restaurant cu nume italienesc, facut de un italian la Uniter. El credea ca e ceva deosebit, insa altii nu au fost de aceeasi parere. L-a inchis italianul. Iarasi nu a mai fost nimic acolo, o buna bucata de vreme, ca acum sa aud ca s-a deschis unul nou, de vreo doua saptamani, care se cheama Savart.
M-am uitat pe site-ul lor. Numele vine de la savoare si arta, adica „Savart, arta savorilor gourmet”, cum se prezinta ei insisi. Mai scriu si ca Manuela Paraschivescu, chef si co-owner Savart, a absolvit prestigioasa academie culinara franceza Gregoire Ferrandi si s-a format profesional in bucatarii de restaurante cu doua stele Michelin: la Le Grand Vefour, sub indrumarea lui Guy Martin, si la Thoumieux, cu Jean-Francois Piege. Foarte bine pana aici!
In interior au un salon destul de mare la Savart, amenajat interesant, desi nu e ceva deosebit, care sa atraga atentia in mod deosebit. Am vrut sa fac poze, insa au fost foarte suspiciosi si am renuntat pana la urma, nu eram in toane prea bune ca sa raspund la interogatoriul preliminar unei eventuale aprobari.
Gradina casei e de efect, dupa cum am spus, si am vazut-o cand avea amenajarea ei cea mai spectaculoasa, cu multa verdeata si flori. E si acum verde, insa nu pare prea ingrijita, cred ca e acum asa cum au gasit-o, nu se vede vreo urma de investitie acolo. Nu am urcat in foisor. Si acela era deosebit, insa cred ca e cam in aceeasi stare ca si restul in acest moment.
Sa trecem la mancarea de la Savart, acum, pentru ca daca e foarte buna, asa cum te duce gandul cand le citesti site-ul, toate celelalte trec pe locul al doilea. Meniul e excelent alcatuit si prezentat, se vede de departe ca vine direct de la sursa. Bucatarie internationala fina, pe site mergand mai departe cu precizarile, si anume mancaruri din Franta, Spania, Thailanda si Mexic.
Noi am luat asa la Savart: Pappardelle cu creveti gatiti in unt cu vin si verdeata, sos bisque, Paris-Brest cu crema de somon afumat, branza si wasabi, salata de ridichi cu castraveti proaspeti, marar si lamaie, Muschi fraged de iepure, cu piure “aligot” cu rosii uscate, mix de salate asezonate cu vinegreta balsamica si ulei de usturoi si o Salata de quinoa bicolora cu rosii cherry, avocado, porumb copt pe grill, ardei gras, ardei iute, lime, coriandru, ceapa rosie, seminte de dovleac cu niste felii de carne de porc alaturi.
Dar mancarea a fost deparre de ce promitea site-ul. Papardelele destul de comune, cu sosul bun, insa. Quinoa nimic special cu ea, la fel si porcul; iepurele bunicel, dar nu ceva nemaimancat; si la fel si piureul; covrigul Paris-Brest a fost prea uscat si fara gust, si nici gustul spumei de somon afumat nu l-am simtit. Desertul a fost cel mai bun din tot ce am mancat la Savart, iar cafeaua a fost buna si ea.
Serviciul a fost bun, cu un chelner sigur pe el, cu dialog, deschis. Nu era el prea atent la detalii, dar daca i le explica cineva, sunt sigur ca le baga repede la cap, pare genul care se prinde repede. Erau cativa clienti la mesele de pe terasa.
Preturile ar fi trebuit sa fie considerat mici la Savart, daca in farfurie ar fi fost ceea ce promiteau meniul si site-ul. Insa nu a fost cazul, dupa cum am spus, asa ca sa le consideram rezonabile pentru moment.
Cred ca Manuela Paraschivescu si ceilalti de la Savart nu au luat destul de in serios acest demers si nici nu au facut investitia care se face acum cand deschizi un restaurant in Bucuresti. Probabil ca inca nu stiu ca in ultimii cativa ani restaurantele din Bucuresti au avansat foarte mult, si acum trebuie sa se masoare cu competitori cu adevarat redutabili. Daca Manuela Paraschivescu nu face o schimbare radicala in bucatarie, in primul rand, s-ar putea ca domnul Caramitru sa ramana iarasi fara chiriasi pana la sfarsitul anului… (GB – iunie 2018)
Referinte
Savart, un fel de restaurant de care centrul a dus mereu lipsăAm ajuns din nou la Savart, de data aceasta la invitatia lor, ca sa-mi prezinte noul meniu, alcatuit in urma concluziilor trase la ju...
Nu m-am inselat prima data si nu pare sa fi fost o intamplare...Am revenit la Savart, imi propusesem sa fac asta fiindca era mare diferenta intre ceea ce arata meniul cand il citesti si ceea ce sp...
Cină la Savart cu femei frumoase, care mănâncă și beau mult...Savart e genul de restaurant în care ajungi până la urmă să mănânci în exces, dacă nu ai o tărie de oțel pentru a rezi...
Comentarii (1)
Seara de luni 5 august 2019, a fost o cina extraordinara la restaurantul SAVART din strada Enescu 2-4 . In primul rand tin sa multumesc foarte mult doamnei Chef Manuela Paraschivescu, care ne-a prezentat detalii despre falurile de mancare, si este o prezenta deosebit de agreabila , delicata si nu este numai un Chef foarte inspirat in combinatia sosurilor cu carnea sau pestele, a garniturilor, toate cu textura fina si cu un gust nemaipomenit, fin, savuros. Se simtea ca sunt facute cu suflet, din dragoste de meserie. Ambianta a fost foarte placuta, iar servirea excelenta; din pacate nu stiu cum se numea domnisoara, dar a fost extrem de atenta cu noi, foarte civilizata si ne-a facut reala placere sa ne fie in preajma. Intr-un cuvant o seara de exceptie, placuta; cu siguranta vom mai reveni in acest loc.
Lia Mihaita