Pionierii de pe piata boemei bucurestene

Lente de pe strada General Praporgescu a fost primul bistrou deschis de oamenii aceia. Dupa care, vazand cum merg lucrurile si ca boema se poate vinde foarte bine daca ai cap sa o intelegi si o buna observatie a detaliului, au mai deschis inca doua, Lente din Dionisie Lupu, la Piata Lahovari, si Lente de pe Arcului, Mansarda Lente, cum am vazut ca ii mai spun.

Pe Lente din Dionisie Lupu l-au industrializat, l-au fabricat pana in cel mai mic detaliu, dar e bine ca pe Lente din Praporgescu l-au lasat „natur”, asa cu a fost de la inceput.

Lente a fost printre deschizatorii de drumuri pe piata boemei bucurestene. Cand au deschis ei, acum mai multi ani, putini intuiau potentialul acestui tip de local. Nici ei nu cred ca stiau unde vor ajunge cand l-au facut. Presupun ca au vrut doar sa aiba un mic bistrou, o cafenea sau o terasa in care sa poata sa stea cu prietenii, sa primeasca musafiri. Conceptul a prins, clientii au inteles ca era natural si cu bune intentii, le-a placut, au revenit si au spus si altora. Iar patronii au inteles si ei repede ce era de inteles.

Si s-au prins si altii intre timp, au aparut localuri boeme peste tot, restaurante si bistrouri, cafenele, terase, ceainarii, cluburi, chiar si gradini in care doar sa stai si sa lenevesti, eventual venind cu mancarea de acasa, daca iti propui sa lenevesti cu ceasurile si experienta de viata iti spune ca te va prinde foamea din urma la un moment dat.

Nu-i cunosc pe cei de la Lente, insa presupun ca sunt tineri, intelectuali, emancipati. Asadar, tinerii patroni (sa le zicem asa), au luat o casa mica de pe frumoasa si boema strada General Praporgescu, din Bucurestiul vechi si burghez. O casa fara etaj, tip vagon, cum sunt foarte multe in orasele mari, si au facut un fel de bistrou. I-au spus Lente, un foarte inspirat nume latinesc, cu valoare de brand, dupa cum se vede. Nu au bagat multi bani acolo, au pus ce au gasit la indemana, au adus de acasa si de la prieteni niste obiecte si decoruri simple, au incropit un meniu si au deschis.

In fata au o gradina acoperita cu vita de vie, foarte frumoasa, perfecta pentru o terasa boema. In spate au o camaruta, cred ca a fost camera servitorilor, cu toaleta la parter, la care trebuia sa cobori pe o scara ingusta si abrupta de fier. Cand am fost eu prima data la ei, acum cativa ani, imi aduc aminte ca adaposteau un student sarac acolo. Am fost induiosat, desigur.

Manarea de la un local boem trebuie sa fie putina, simpla si ieftina, dar facuta cu grija si cu buna-credinta, e un detaliu important, fiindca lumea se prinde repede altfel. In ultimii ani, incepand cu boema occidentala si propagandu-se catre Rasarit, se mai adauga si o componenta healthy, vegetariana, eco sau chiar bio, dar in Romania abia isi face loc.

Mancarea de la Lente din Praporgescu e normala, asa cum e descrisa mai sus, si in portii indestulatoare. Nu va luati dupa exaltatii care scriu pe Facebook sau pe site ca e nemaipomenita, ca nu stiu ce vorbesc, chiar daca sunt de toata buna credinta, nicio indoiala. Dar nu te duci la un bistrou boem ca sa te imbuibi, si nici pentru cine stie ce desfatari gastronomice. Daca nu te indispune, e de ajuns.

Madalina

Al doilea ingredient important al boemei, pe langa ambianta, e serviciul. E obligatoriu ca cei de acolo (ideal si patronii) sa fie din aceeasi categorie sociala cu clientela vizata si dorita, sa fie oameni cu care sa-ti vina sa stai de vorba, sa iti inspire incredere, sa te simti in largul tau. Daca nu e asa, poti face tu investitia investitiilor in casa, gradina, decoruri, mancare si orice, ca nu tine, nu iti vine niciun boem, nu ii pacalesti usor.

Si patronii tineri de la Lente au inteles bine asta si au bagat la cap, ca dovada ca am pus doua chelnerite adorabile de la ei pe lista cu cei mai buni si placuti chelneri. Pe Madalina de la Lente din Praporgescu si pe o faptura incantatoare de la Lente din Dionisie Lupu, pe care am uita sa o intreb cum o cheama.

Dar, pe cat de adorabila era maruntica si sfioasa Madalina de la Lente din Praporgescu, pe atat de nelalocul lui in peisaj era un chelner, sau ce o fi fost el, tot de la Lente din Praporgescu, unul scarbit de viata, poate si de noi, cei de pe terasa, cine stie… 🙁 Sa speram ca era in ziua de proba si ca ii vor spune sa se duca in alta parte.

Clienti erau destui la Lenteul din Praporgescu, multi dintre ei straini.

Cu Lente din General Praporgescu lucrurile sunt clare, au inteles si ei ca trebuie sa-l lase asa cum este, si sunt sigur ca asa vor face. E interesant de vazut ce se va intampla la celelalte, la Lente din Dionisie Lupu, in primul rand, care e cu totul altceva, e o boema la scara industriala, fara nicio legatura cu cea din Praporgescu, de vreo zece ori mai mare, daca stau sa numar camerele, etajele si metrii patrati. Am fost acolo si am vazut ca le merge foarte bine, ceea ce inseamna ca toate „boemele” au sanse bune de succes pe o piata atat de avida, nu doar cea „clasica”, de la care au inceput cu Lente din Praporgescu.

La Lente din Arcului nu am ajuns inca, insa ma voi duce in curand, sunt curios sa vad daca e o boema diferita de celelalte doua… (GB – august 2017)