Sper ca Lugo nu se cred restaurant de fine dining…
Am revenit la Lugo dupa destul de multa vreme. Fiind vara, au saloanele inchise, la fel si terasa acoperita, se sta doar pe terasa deschisa din curte. Care terasa e destul de placuta, nimic de zis, desi nu au bagat prea tare mana in buzunar ca sa o amenajeze.
Acum am luat o supa de praz, foarte buna, cu trufe, si un peste facut la repezeala, pus pe plita si apoi pe niste frunze de salata, iar printre bucatelele de peste erau si niste felii de vanata, fara vreun gust.
Serviciul a fost cam amestecat. Am dat mai intai de un barman care astepta sa-l salut eu primul. Chelnerul a fost binevoitor si s-a straduit sa faca ce trebuia, insa nu stia ce trebuia, si nici sa vorbeasca cu un client nu prea era in stare.
Preturile destul de mari la Lugo, mai ales ca portiile sunt mici, sper ca nu se cred restaurant de fine dining…Si nu iti accepta cardurile, ceea ce nu prea se face. Cativa clienti erau, sunt intr-o zona turistica si pica intotdeauna cate ceva.
Lugo e un restaurant mai degraba mediocru, traieste fiindca centrul e centru, insa intr-o zona cu clienti mai pretentiosi cred ca ar trebui sa se straduiasca mult mai mult ca sa faca fata. (GB – august 2018)
Mai functioneaza doar din inertie, sau imi scapa mie ceva?
Lugo e fostul restaurant Goccia, sau poate doar in locul lui, pe George Enescu, chiar in spatele blocului Eva, in centrul centrului Bucurestiului. Au un site lelegant, bine facut, te face sa crezi ca e un loc elegant, cu mancare fina.
Insa, daca te uiti in meniu, incepi sa te lamuresti: e foarte lung, international, sa zicem, cu tot ce-ti trece prin minte acolo, de la antreuri si fructe de mare cu denumiri care te duc cu gandul la mancauri fine, pana la wok-uri, coaste de porc si gratare cu piept de pui. Pe site scrie mare, pe tot ecranul: „Mediteraneean food” (sic!). O fi si aceasta vreun nou tip de bucatarie, de care nu stiu eu, diferita de cea mediteraneana, scrisa cu un singur „e” si cu doi „r” in engleza…
Am intrebat ce e cel mai bun acolo si mi-au spus ca muschiul de vita Lugo cu sos Chimicurri. L-am luat, am cerut si legume sote.
Daca acesta e cel mai bun fel de mancare de la Lugo, inseamna ca nu au ce cauta in Lista Restocracy. Vita nu a fost rea sau tare, insa fara gust, carne obisnuita, de consum curent, facuta rulou, cu bacon si cascaval inauntru, ca pe vremuri. Sos de ulei, condimentat, nu rau, insa fara legatura cu bucataria fina. Legume de la Carrefour, fierte si puse in farfurie, absolut banal.
Au mai multe sali la Lugo, e o cladire intortocheata, cu forme neregulate. Au un singur nivel, cu o terasa destul de mare intr-o parte, complet acoperita si izolata, deschisa si iarna, si o curte mica in partea cealalta, cu o terasa care va arata destul de banal cand va fi deschisa, probabil, asa cum era si pe vremea lui Goccia. Salile sunt destul de bine amenajate, desi nimic deosebit, de care sa-ti aduci aminte si a doua zi. Nu era aproape nimeni la pranz, cand am fost eu, insa seara am vazut terasa aproape plina.
Preturile nu sunt mari, dar nici mici, daca te uiti ce primesti in farfurie. Serviciul destul de impersonal, fara chef.
Lugo pare sa fie un restaurant destul de banal si de impersonal, in care oamenii merg pentru terasa, pentru ca e in centru si pentru ca poate se mai intampla si altceva acolo, in afara de ce e in farfurie. Nu e de mers la Lugo doar pentru mancare venind de departe, doar daca va nimeriti in apropier si vi se face foame. (GB – martie 2017)
Lugo, august 2018 - Str. George Enescu, nr. 23
